Publicatia „OBSERVATOR CULTURAL”, in numărul din această săptămînă, publica un fragment din romanul „Cronica unui fapt divers” de STELIAN TĂNASE, sub titlul „Necazurile lui Prostel Grozavu. Il reproducem mai jos.’
„Aurora, cotidian popular, a publicat o poveste, dar nu știu cît e de adevărată. Și lui Zoe îi plac basmele, Șefu o știe și o cenzurează din cînd în cînd. Titlul “ O exorcizare reușită într-o biserică bucureșteană”. Textul a fost publicat zece zile după Săptămîna Luminată din acel an. Domnului Prostel Grozavu pomenit deja cîteva pagini îndărăt – i-a ars Land Roverul. Banii avea căcălău în bănci și la saltea, cum a afirmat intervievat de Zoe. Abia isi cumpărase un SUV tăciune și popa Cais ținuse slujbă de feștanie în toată regula. N-a trecut săptămîna și bijuteria a luat foc noaptea. Cum Poliția s-a dovedit nătîngă, dl Grozavu a înghițit calmante și s-a căutat la psihiatru si s-a plîns oficial printr-un avocat. Cam la o lună și-a cumpărat alt Land Rover, tot negru smoală, ca diavolul. Cînd i-a luat foc și acesta în acelasi imprejurari, o lună mai tîrziu, dl Grozavu a luat calea bisericii. S-a înfățișat moaștelor sfintului Dimitrie Basarabov pe Dealul Patriarhiei. Auzise că sfintul a salvat Bucurestiul de gripa spaniolă, de vise urîte, de invazii straine, holeră, de nerozii, lepră și rîie, de atacuri de panică. Ei bine, sfintul învățase chiriașii să nu se mai bășească în societate. O cam făceau prin saloane, prin anticamere, în sălile de cinema. Auzise că înviase din morți pe unii mai pricopsiți, iar dacă îți pierdeai virginitatea, fato, te rugai cu ardoare la moaștele lui și deveneai iar fecioară cum ai fost pînă să-ți placă futaiul. Se puneau multe minuni pe seama sfintului. Nu amintesc decît că dacă pupai racla ți se înmulțeau banii, nu și pîinile ca în Evanghelii. Aflai că pe vecinul care a fugit cu nevastă-ta l-a mușcat o haită de cîini și l-a lăsat fără suflare pe maidan. Pe cel care te-a pîrît la Poliție îl gaseai scrum la crematoriu. Cea mai mare minune a sa era că se transforma la supărare într-un cîine și umbla prin oraș să pedepsească pe cei cărora le puțea gura – pe clevetitori. Or, aici toată lumea clevetea, Istanbulul fiind aproape. Înțeleg de ce în vremea aia cîinii au fost alungați, neștiind care dintre ei era Sf. Dimitrie. Zis și Cîinitul. Cei 
care umblau vagabonzi pe ulițe au fost stîrpiți cu ciomagul, șbilțul și otrava. Se întîmpla prima dată în istoria orașului. A fost o faptă urîtă, rămasă multă vreme nepedepsită. Ca răsplată, Sf Dimitrie a adus ciuma pe uliți. Mai tîrziu – după ispășirea păcatelor locuitorilor nevolnici ai Valahiei – a salvat milos cum e – a cîta oară – Bucurestiul. Cam atunci a si fost zărit pentru ultima dată. Se transformase într-un cîine și plana peste oraș tolănit pe un nor de culoare rogvaiv care se lățea pina la orizont și ne lua lumina.
Încurajat de toate aceste ziceri, dl Prostel Grozavu a urcat în genunchi dealul Patriarhiei cu schilozii, zănatecii, babele proaste, pocăiții și orbii. Ajuns sus a sărutat racla. Spre marea lui dezamăgire, nu s-a întîmplat nimic. Asigurările au refuzat să îi plătească vreo sumă. Veste rea e că incendiatorul tot nu a fost găsit. Dacă îl arestau, l-ar fi rupt în bucăți, l-ar fi tăiat cu drujba, i-ar fi ars ochii cu acid, i-ar fi tăiat coaiele cu briceagul. Cum nu găsise iertarea și pocăința, Sf Dimitrie nu l-a ajutat, motivînd că dumnealui prea avea poftă de răzbunare. Poliția a ridicat nătîngă din umerii ăia strîmbi cu epoleți. Dl Prostel Grozavu s-a prezentat să mărturisească marile lui păcate tocmai în mahalaua Călărașilor. Popa Cais avea reputația unui mare duhovnic, lumea stătea la coadă la el. Si o privire daca-ti arunca erai vindecat. Se aștepta și o săptămînă în ploaie și frig în curtea minunatei lui biserici. Ziceai mersi dacă apucai să îi pupi vîrful pantofului. Nu mai zic să te asculte un măcar un minut. Ca să-ți spună o vorbă trebuia să aștepți să moară cel dinaintea ta, ceea ce complicat. Popa Cais înviase din morți într-un an necuviincios, 1778. Mai murise și în 1848 și înviase în 1888, apoi murise ca omul în 1925. În 1957 a apărut în pridvorul bisericii Sf Mina. S-a spus că venea de la închisoarea Rm Sărat. Alții au zis că fusese îngropat în cimitirul din vecini, desființat de Armata roșie, șic arta cu roaba în afara orașului pe cimp. Ceea ce popa Cais nu acceptase în ruptul capului. A hotărit să se întoarcă la enoriașii lui in 1991. A înviat într-o zi de Sfinta Maria. Arăta neschimbat.
Dl. Prostel Grozavu s-a gîndit că trebuie să fi avut niște greșeli neîndreptate, dacă Domnul îl lovea ca pe un trufaș și un blasfemator. Pe scurt, cum își cumpăra un 
SUV negru, se gasea un necunoscut să îi dea foc. Păcătosul era o figura interlopă arhicunoscută, facuse multe rele. Mintise, tîlharise, luase viață de om. Apăruse și pe prima pagină în Aurora – „Afacerile murdare ale lui mobsterului Prostel Grozavu”, titrase cu emfază dl Zaț să ia ochii. Popa Cais, pupa-i-aș degetul mic, cel cu inelul de tinichea, l-a primit și spovedit ca pe toți păcătoșii și săracii cu duhul din Gubernie. Așa a aflat Zoe a noastră de tărășenie și a scris cu aplomb în gazetă. Exasperat și încărcat de ură, i-a cerut lu Popa Cais să scoată dracii din el. Că era îndrăcit, clar. Părințelul i-a spus că trebuie să se curețe la suflet și la trup dacă vrea mîngîiere cerească. Nefericitul a întrebat cît îl costă? Și cîți bani adică tre să doneze bisericii. Mulți, dacă îl ai pe dracu strecurat în trup. Plîngăciosul domn Grozavu a zis că e posedat. Părintele l-a întrebat fără înconjor. Ești sau nu ești indrăcit ? Da, a zis mafiotul. Un drac îi umbla brambura prin prin mațe. Il simt. Lui îi datora vînturile groaznice pe care le trăgea. Dracul dormea ghemuit în plămîni și se hrănea din inima lui deși suferise un infarct și avea de vara trecută un bypass. Dacă te intersectai cu dl Grozavu, scotea din servietă radiografiile și te silea să îi asculți explicațiile. Asta a făcut și cu popa Cais. Uite inima mea, l-a înștiințat ceremonios și i-a arătat pe radiografie un anume loc unde se vedea ceva mic, ascuns în cutia toracică. L-a pupat zgomotos cu buzele lui slinoase și a zis – Mi-a fost băgat în corp un drac cînd mă găseam intins pe masa de operație. Era ceva adevarat în acest zvon. Chirurgii l-au plasat acolo ca să scape spitalul de Satana. A fost prins cu plasa de fluturi după ce au dat cu parfum de iasomie și l-au amețit. Băgase niște viruși în instalația de aer condiționat, sub tencuială, în țevile de calorifer. Infestase spitalul atit de tare, încît ieșeai de acolo mai bolnav decît intrai. Cu ce n-au dat!?…Cu praf DDT, cu urină de femei gravide, cu pilitură de fier, cu praf selenar. Dracul cînta nopțile la acordeon și striga măscări pe coridoare pînă cind se rușinau pacienții. Ca să nu îi mai audă, au trecut la un tratament cu somnifere. A durat pînă cînd proviziile de pilule și injecții s-au terminat. Au dat drumul la sirena antiaeriană nefolosită din al doilea război mondial și s-au ales cu timpanele sparte. L-au prins cu aparatul Roengen și l-au plasat d-lui Grozavu în corp pe cînd se găsea sub efectul anestezicului. L-au uns cu spirt medicinal, l-au descîntat de deochi. Niste dame țuț i-au făcut clismă, l-au tuns pe la coițe, i-au frecat unghiile cu periuța, i-au supt limbuța. I-au deschis cu bisturiul cutia toracică, au pus acolo dracul despre care vorbeam și l-au închis la loc cu ață de cusut de la merceria din colț. Conclavul de medici în salopete verzi și portocolii a hotărît că e mai bine să îi scape viața și să ia și drăcușorul bucluclaș. Altfel, s-ar 
fi dus alături în camera de gardă să tragă un chef cu infirmierele. Acestui fapt i se datorează că la data scrierii cronicii, era binemersi. A început un tratament post-operatoriu după trei zile petrecute sub aparate la secția de reanimare, apoi la terapie intensivă. Din fericire au renunțat să-l împăieze, după cum cerea protocolul. Abia la ora 1,24, după miezul nopții, i-au închis cutia toracică. Îl avea pe drac deja, pus bine la păstrare.
Dl Prostel Grozavu în loc să fie fericit că aparține unui regn aparte, i-a tîrît pe acei chirurgi prin tribunale cu un proces murdar. A cerut marelui avocat Alfred Guttman să îl asiste. A fost descumpănit cind popa Cais l-a lovit peste gură și i-a poruncit să renunțe intrucît face un mare păcat. Fii fără grijă, te ajută biserica, nu avocații! L-a întrebat dacă a auzit despre exorcizare. Nu, a zis. Nu avea școală, fusese orfan și frecventase mai mult maidanele, prin Dristor și Vitan, mă înțelegeți părinte. Zoe a notat în blocnotesul ei că a făcut o donație bisericii Sfîntul Mina, cît să gătească la prînz o masă caldă pentru sărăcimea mahalalei cit o ține iarna. În plus, banii ajungeau să repare și clopotnița. Părinte, i-a zis ca un năpăstuit – știi să alungi dracii ? Te lepăd de toate necurațeniile! Nu vreau clismă. Am mai facut. Si dracu este, afurisitul, tot acolo. Om te fac! a răspuns popa Cais și s-a rugat pentru nefericit indată. Degetele de la picioare îi înghețaseră, iar vîrful nasului și urechile se învinețiseră. Dl Prostel Grozavu nu simțea frigul din naștere, așa îl fătase mă-sa, și-a amintit după ce a rămas iar fără Land Rover. Mergea despuiat prin zăpadă, de rîdeau și curcile la vederea lui. Numai dracul din cutia toracică nu rîdea, statea ghemuit și 
posac. Se trezise din somn și se agita. Era rost de halit cîte ceva. L-au întins pe dl Grozavu pe o năsălie mirosind a colivă și lumînări. Părintele a făcut cîteva pase, a pupat crucea aceea mare și grea de la piept. A început să bolborosească, să își ridice ochii spre altar. A ținut o slujbă lungă cu moliftele Sfîntului Vasile cel Mare şi a zis cu patos rugăciunile Sfîntului Ioan Gură de Aur. A strigat apoi cu furie spre diavol să iasă de acolo fără întîrziere.
Dl Prostel Grozavu nu mai ținea minte nimic și n-a știut să răspundă intrebărilor puse de cronicar. Sau a murit numai de la brîu în sus. Nu și-a mai simțit nasul, iar inima a încetat să ticăie. Doar picioarele i-au rămas neatinse, cînd și cînd le ridica spre tavan. Popa Cais i-a lovit genunchii cu un ciocănel. Cînd s-a trezit, dl Prostel Grozavu, dracul își luase tălpășița printr-o fereastră a salonului. Popa Cais a închis-o repede, se făcuse frig. Ce dacă exorcizatul nu simțea nimic ! A fost cu noroc. Land Roverul, negru smoală, i-a fost returnat de Societatea de asigurări, chiar a doua zi. Bref, pînă aici ținea articolul semnat de Zoe Firescu. Iubite cititor, nu sunt sigur că lucrurile au decurs exact cum ne-au fost înfățișate în gazeta Aurora, cotidian popular. Am îndoieli că exorcizarea a fost corect relatată. Cert – d-ra Zoe Firescu nu a asistat. Dl Porfiriță Zaț i-a spus bravei gazetarițe să nu mai vină cu prostii d-astea la el. Șeful este un raționalist, un spirit științific, ateu convins. Nu îl prostești cu istorii obscurantiste.”
http://www.observatorcultural.