CORESPONDENȚĂ DIN KOLN
Când faci politică, si mă refer la politica de zi cu zi, la politica de salahor, de distributor de pliante, la politica de propagandist stradal, este uneori bine să îți faci niște notițe, sau să iți asterni gandurile intr-un caiet. Dacă mă uit in urmă, fac politica de la 17 ani. Eram un puștiulache agitat, când in toamna lui 1982, la aceea vreme elev in clasa IX la Genoveva Gymnasium din Köln, am fost intrebat de profesorul de geografie dacă doresc să câstig un banuț frumos in cadrul unui sondaj de opinie efectuat de institutul INFAS din Bonn. Am avut noroc. După un scurt interviu, am fost angajat in baza unui contract part-time, și uite așa am intrat in marea politică. Imi aduc și acum aminte contextul politc al sondajului. Era octombrie 1982, guvernul social-democratulului Helmut Schmitt căzuse in urma unui vot de incredere, iar guvernul de coalitie crestin-liberal Kohl-Genscher era proaspăt ajuns la putere.
Partidul Liberal din Germania FDP formațiunea care comandase sondajul la INFAS, tocmai iși schimbase partenerul de coaliție și dorea să cunoască reacția propriului electorat. Pentru mine, politica nu era chiar ceva neobișnuit. Am fost educat să gândesc politic. In familie eram legat de Partidul National Liberal. Unchiul Dumitru Savulescu, devenise incă de vremea studentiei la medicină membru PNL, la aceea vreme condus de Ionel C. Brătianu. Tatăl meu, regretatul Radu-Dinu Săvulescu a devenit membru PNL în toamna lui 1944, participând la demostratia din 8 noiembrie 1945. Tot acest bagaj politic mă apăsa în toamna lui 1982. Toamna anului 1982 era marcata de conflicte politice in interiorul coaliției social-liberale Schmidt-Genscher, conflicte care au basculat în moțiunea de cenzură care urma să inchidă ultima coalitie social-liberală din Germania anilor 80.
Când ești tînăr, ești permanent agitat și totodată curios la tot ce se mișcă in jurul tău. Si acele timpuri erau dominate de demostrații împotriva staționarii rachetelor Pershing 2 in RFG. Se demostra și contrademostra împotriva sau pentru guvernul Schmitt. Era greu sa te decizi, fiindcă toată lumea se agita pentru o cauză sau alta. Când mă gandesc că generatia de astazi iși pierde tineretea in fata consolei Playstation 4 sau vinează balauri în tot felul de jocuri care țin de domeniul fantasticului, iar generatia mea se certa cu toata lumea, îmi vine sa zâmbesc. Doamne, ce vremuri!
Vineri, 25 august, începe campania electorală pentru noul Bundestag. Este campania cu nr. 63. Să recapitulez – am trait 63 de campanii electorale, din care o campanie electorală la Viena (alegeri locale 2010), două in Franta (alegeri in colegiul diasporei franceze), o campanie în defuncta RDG (alegeri anticipate pentru Camera Populara in martie 1990), 21 in România, toate desfasurate in Colegiul 43 si 40 de campanii electorale locale, regionale, parlamentare si europarlamentare in Germania. Când ma uit in urmă, uneori te intrebi dacă nu a venit timpul să ies la pensie. Alteori mă intreb ce a mai ramas de învățat. Dar fiecare campanie electorala are legenda ei și rămîne in memorie drept unică.
Din anul politic 1982, acest annus mirabilis al politicii germane, rămîne pentru mine, un an marcat de evenimente pur politice. Unul dintre ele a fost vizitarea casei memoriale Konrad Adenauer în august 1982. La invitatia factiunii parlamentare crestin-democrate am participat la această excursie. Dupa ce am vizitat casa unde a trait Konrad Adenauer, excursia s-a sfârsit in Bundestag, unde liderul facțiunii parlamentare creștin-democrate Walter Leisler Kiep, a ținut o cuvântare. După cuvântare mi-am luat inima in dinți si am pus câteva intrebari care se refereau la politica RFG fata de regimul Ceaușescu. În toamna anului 1982, Ceaușescu negocia cu guvernul federal german vânzarea de etnici germani contra valută forte. Era o afacere profitabila pentru ambele parti. Germania importa forță de muncă calificată, Romania importa valuta forte sau bunuri de consum.
Walter Leiler Kiep, mi-a răspuns politicos, vorbea încet, cu accent hanseatic. Se vedea că este un gentleman de marcă veche. Rareori am intilnit un om politic atat de bine imbrăcat ca Walter Leisler Kiep. Costume făcuta pe masura, negre cu dungi albe subțiri, cămăsi de matase crem și cravate Paisley fixate în ace de cravata de fildeș. La mina purta un ceas Omega, greu și impozant. Dupa terminarea manifestației Walter Leisler Kiep a venit la mine și m-a intrebat dacă sunt membru intr-un partid politic. Am răspuns că înca nu, dar imi plac liberalii. Răspunsul meu l-a facut să ridă. Mi-a raspuns ca și el gândeste liberal, dar este membru al Uniunii Crestin-democrate. Mi-a inminat un formular pentru un abonament gratuit la Frankfurter Allgemeine Zeitung si mi-a spus că mă așteapta să devin membru al Uniunii Crestin Democrate. M-a bătut ușor pe umăr, mi-a urat succes la școală și a părăsit sala de conferințe.
Si astăzi ma intreb, cum ar fi evoluat cariera mea politică dacă în toamna anului 1982 aș fi aderat la Uniunea Crestin-democrată. Soarta a urmat însă alta cale. (VA URMA)
GABRIEL SĂVULESCU
CITITI SI SERUITI
Copyright www.stelian-tanase.ro