Am avut prilejul să-l întilnesc pe Neagu Djuvara. Cred că întii ne-am văzut la Paris, prin aprilie 1990. Apoi cînd s-a întors să trăiască la București. Poate la GDS, poate în altă parte. Lumea e mică, ne-am intersectat destul de des. L-am admirat, nici nu era dificil. Omul avea clasă, știa multă carte. In plus avea o atitudine (i-aș zice boierească ) față de existență deloc răspindită printre contemporani. Era mai relaxat, vedea lucrurile in mare, era obiectiv în judecați, nu personaliza. Nu căzuse prada bîrfei bucureștene căreia cu greu ii faci față, mai ales cind esti picat din Occident după decenii. Acolo trăise o jumătate de secol fără speranța de a se mai întoarce vreodată acasă. Odată intors și-a facut repede un nume. Numele lui de boier, trecutul lui aventuros etc. i-au facut repede un loc aparte. S-a impus…Era un om de lume, știa să poarte manșetele, vesta, sacoul. Știa la perfecție să salute curtenitor o doamnă, să se adreseze celuilalt fără să afiseze superioritate deși cert o avea. Manierele alese sunt fff rare. Era printre acei ultimi boieri trăitori la București.
L-am poftit de multe ori în emisiunile tv pe care le-am moderat- de la Orient Express (1990-2000) pină în 2012. Am colaborat la serialul documentar tv DINASTIA (21 episoade povestea celor 4 regi ai României – vezi pe blog, fb și youtube toate episoadele ) unde a fost unul dintre naratori. Mereu cu o judecată echilibrată, seniorial, mereu interesant și cu miez. Vorbea cu măsură, stia bine ce spune – ceea ce nu e puțin lucru. Ne-am intilnit apoi tot la un serial tv „București strict seret” unde il pofteam pentru a ne relata din amintirile lui inegalabile. Așa am filmat împreună, de exemplu, la Castelul Buftea episodul dedicat personalității lui Barbu Știrbey. Etc.
Omul impunea. Emana o autoritate care nu știai de unde vine pentru că nu făcea nimic să o impună. I-am citit fireste cărțile. Nu am fost mereu de acord cu tezele sale, dar mărturisesc că m-am lăsat cucerit de stilul lui impecabil. Avea un fel de boierie a scrisului. Era un scriitor care iși descoperise vocația la bătrînețe, după întorcerea sa în țară. Voia sa recupereze anii pierduți pentru a ne lăsa moștenire mărturia unei vieti lungi care trecuse prin toate zvîrcolirile istoriei europene. Cartea lui de memorii este remarcabilă.
Ca om, se bucura de succesul lui în lumea romanească, ii plăcea gloria. De ce nu!?
S-a implicat în diverse cauze pe care le considera bune. Îmi amintesc că în urma cu 5 ani am fost impreună (mai erau Șerban Sturdza, Gabriel Basarabescu etc) intr-o campanie pentru apărarea clădirii Hotelului Concordia unde fusese ales domn în Țara Românească Alexandru Ioan Cuza, clădire care se afla atunci (ca si azi ) într-o stare deplorabilă. Cel mai entuziast și determinat dintre noi a fost – în ciuda virstei – Neagu Djuvara.
Dispariția sa este o mare, mare pierdere. E plecat dintre noi un boier, nu doar de sînge ci și de spirit.
STELIAN TĂNASE
CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE
Copyright DESKREPORT
Anghelache Sebastian Dan Suntem tot mai singuri si lumea asta devine tot mai putin a noastra(uau! pretioasa zicerea mea dar adevarata) Dumnezeu sa-L ierte !
Va multumesc pentru aceste consideratii atat de exacte si pline de admiratie. Dumneavoastra stiti bine sa puneti in cuvinte ceea ce am observat cu totii, unicitatea boiereasca si firescul unei eruditii impartasite de Neagu Djuvara cu eleganta tuturor.
Cred că pentru un intelectual este important să fie o personalitate „cometă”. Să nu fie doar nucleu ci să „piardă” în urmă un praf de stele sub care poate sta orice cap descoperit. Principele Nicolae a reprodus un îndemn al domnului Giuvara: “Să fii întotdeauna onest, să spui adevărul, să nu cauţi să iei bunul altuia. Acestea sunt lucrurile cu adevărat importante în viaţă”. Drum bun!
A plecat batrineste in baston Neagu Djuvara la 101 ani !
Nu sunt eu demn sa vorbesc despre cel ce a fost si din evlavie ma rezum sa spun ca, incet dar sigur, Romania se goleste de valori autentice.
Infricosator sentiment do goliciune ma incearca in seara asta !