Povestea e simplă și spectaculoasă. La 16 martie 1914, Gaston Calmette, directorul cotidianului de mare tiraj Le Figaro este vizitat după-amiază de o doamnă la biroul său. Doamna se numea Henriette Cailloux și era soția ministrului de finanțe Joseph Caillaux. După cîteva cuvinte vizitatoarea scoate un pistol din poșetă, trage și îl ucide. Le Figaro ducea de trei luni o campanie ( 138 articole în 95 
de zile) împotriva ministrului Calmette. Reacția sotiei a fost să intre peste directorul Calmette să scoata pistolul din manșon, un Browning 32, și să-l ucida. 4 din cele 6 gloanțe din rezervor il nimeresc. Asasinat cu premeditare, spune procurorul la proces. Doamna Cailloux s-a considerat umilită, defăimată, cu onoarea distrusă. A preferat să ucida pe cel pe care il considera vinovat. Lucrurile par limpezi – un caz clasic. Iubindu-și prea mult soțul, văzîndu-l dezonorat de o campanie murdară de presa, i-a sărit in apărare, a ripostat. Picătura care a vărsat 
paharul a fost publicarea de către Le Figaro a unor scrisori de amor scrise de soțul ei în 1901 către amanta de atunci, semnate „Jo al tău” ( Ton Jo). etc.
Asasinatul a stîrnit toate emoțiile posibile și a făcut furori. Ministrul Calmette a demisionat a doua zi, 17 martie. Parisul a tocat mărunt toate detaliile afacerii. Povestea avea toate ingredientele pentru a face senzație. Amor, pasiune, crimă, putere și bani. O crimă în înalta societate. Deși războiul bătea la ușă – mai erau doar cîteva luni pînă la primele salve, Parisul a găsit timp să se ocupe de acest megascandal de moravuri.
Cine era ucigașa!? Născută in 1874. S-a căsătorit cu Leo Claretie, scriitor. Au avut doi copii. In 1908 cei divorțează și dna se mărită cu Joseph Calmette la 21 octobre 1911. Făceau parte amîndoi din burghezia bogată.
Henriette Caillaux s-a predat Poliției. A recunoscut faptele. A declarat că a vrut să dea o lecție și că spera că nu l-a rănit prea grav. Gaston Calmette a murit pe masa de operație.Urmează un proces urmărit de toata presa. Joseph Caillaux iși apără soția. Apărarea este asigurată de marele avocat Fernand Labori care pledează pentru crima pasională. Mulți membri ai societății înalte au participat la proces, unii in sală ca spectatori, alții ca martori. Unul dintre ei a fost președintele Republicii franceze. La finalul dezbaterilor Juriul o achită, la 28 iulie 1914 în chiar zilele cind declarațiile de război intre statele europene curgeau lanț și vor duce la declanșarea primului război mondial.
Joseph Caillaux era un politician de primă linie, om foarte bogat, șef la Partidului Radical. Fusese prim-ministru intre 27 iunie 1911/11 ianurie 2012 cind a demisionat și a fost inlocuit de un guvern Raymond Poincare. În 1913 ajunge ministru de finanțe, sustinut de o alianță de stînga. In anii războiului, pacifist și adept al unei păci cu Germania fără anexiuni, este acuzat in 1917 la instigarea lui Clemenceau, puternicul prim-ministru și adversar al său, de înțelegere cu inamicul. A fost condamnat la trei ani închisoare, în 1920. Este reabilitat și reintră în politică în 1925. In perioada interbelică a fost de mai multe ori ministru de finanțe și senator. A murit in toamna anului 1944 uitat, la doi ani numai după soția sa, Henriette Caillaux (m. 1943) ( fișă de roman – Partida de vinătoare in curs de aparitiem mai 2018, editura Vremea )
STELIAN TĂNASE
CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE!
Copyright DESKREPORT