MIHAI ȘORA, filosof ajuns miraculos la vîrsta de 100 de ani, dar în putere și activ, a postat pe facebook un text în care dorește să-și clarifica atitudinea față de opțiunea sa din noiembrie 2014 – Klaus Iohannis.
„2 noiembrie 2014.
L-am votat din primul tur. Pericolul Ponta mi se părea infinit mai grav decât orice altă scădere, inadecvare punctuală, lentoare a vorbei sau a gândului. Fiecare vot era prețios din capul locului: pentru a-i da consistență (lui: candidatului meu) în turul al doilea. Rațiunea, nu inima!, – îmi spuneam atunci. Iar acesta a fost motivul pentru care am rămas o voce singulară (și răgușită) printre mai tinerii mei prieteni, care au votat-o, în momentul acela, pe Monica Macovei.
16 noiembrie 2014.
În turul al doilea, nu mai era loc pentru șovăieli, aporii, învârtituri stilistice. „Fără Ponta“ devenise o idee simplă, igienică și salvatoare. În diaspora, mii de oameni au străbătut kilometri, au stat la cozi infernale (ca pe vremuri), în ploaie, în frig, șubreziți de munca de peste săptămână și de dorul de casă. Lor și altora rămași în țară le păsa. Oamenii aceștia chiar se temeau de minciuna, prădăciunea și tâlhăria ajunse la cârma nației.
19 noiembrie 2014.
La Gaudeamus, președintele ales își lansează cartea „autobiografică“. Primul semn al unei fraude: o fraudă emoțională, întâi de toate, moșită în laboratoarele vicleniei observatoare. Rapid detectată de către cei care știu ce înseamnă – cu adevărat – să fii autorul unei cărți, să așterni pe hârtie cuvinte și propoziții.
19 noiembrie 2014 este ziua în care am înțeles tot ce era de înțeles.
Nu regret că l-am votat: pericolul Ponta era prea mare. Dar „Gründlichkeit“, cuvântul acesta german, mi-a jucat feste. Regret că am investit în acest om atât de multă, nemeritată încredere. Nostalgic, de bună seamă, – cu gândul la Carol I.”.
FOTO www.stelian-tanase.ro
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI