Pe scurt UK se retrage din UE, nu fff repede, dar o va face negreșit. Intre timp va încurca pe toată lumea cu hachițele binecunoscute. Oricum Londra nu s-a simțit niciodată parte integrantă din Europa. A încercat să se diferențieze și să folosească in beneficiu propriu bătrinul continent – ca piață de desfacere, pentru afaceri, etc. În multe privințe UK a rămas o insulă și priveste cu mîndrie acest statut. UK are 18 out-uri, excepții, de la reglementările UE, începind chiar cu moneda, liră, nu euro. In toti acesti ani de prezență n UE, a fost copilul teribil, exceptia, iar liderii UE de la Bruxelles s-au plecat in fața șantajelor, amenințărilor repetate, și au acceptat pretentiile UK pentru că au ținut morțis la proiectul Magna Europa.
Povestea care rămine pe tapet si ne priveste direct este ce se intimplă mai departe cu această Europă din care unul din partenerii cei mai puternici s-a retras. Dacă liderii britanici sunt responsabili pentru divorțul de UE și liderii UE au ce să-și reproșeze. BREXIT -ul va provoca, dacă nu cumva a și făcut-o, o criză în tot UE. După felul cum va fi gestionată va duce la un și mai mare esec, la dfestramara UE sau, dimpotrvă, va fi o nesperată oportunitate pentru o reformă adevarată.
Cam toata lumea vrea o schimbare. Unii vor reforme radicale și deja s-au exprimat în acet sens. Alții cer prudență si măsură. Chestiunea esențială este in ce fel de Europa ne dorim să trăim!? Noi și copiii nostri. Vrem un suprastat cu guvern unic, armată și moneda unice, cu aceeași piață etc!? O Europa în care lucrurile să fie decise la Bruxelles !? Vrem, altfel spus, o Europă integrată!? Sau vrem o Europă descentralizata, laxă ca ierarhie, in care guvernele să conclucreze secvențial pe proiecte comune!?
Dezbaterea e compicată și depinde mult de tensiunile politice interne din fiecare țară.
În funcție de pondere in UE fiecare va dori altceva. Voința Germaniei nu poate fi aceeasi cu a României. Difera resursele intii de toate. Germania va dori să fie hegemonul Europei, va dori să-și impună interesele și va vedea în țari ca Romania doar o anexă, ca un rău necesar. Eventual ca piață de desfacere pentru produsele ei și ca o rezervatie de head hunting. Nici meseriasii, zilierii etc nu îi diplac. Ei ar alimenta dezvoltarea in continuare a economiei germane în mare nevoie de brațe de muncă.
Germania Angelei Merkel dictează acum in Europa. In 1989/90 Margaret Thatcher si Francois Mitterrand nu au fost deloc multumiți de reunificarea Germaniei. Ei au văzut aici apariția unei Germanii prea puternice, una care isi va impune voința pe continent. Este exact ce se intimplă azi. Au văzut bine.
Cind a avut succes politica externă romanească a fost să se alieze cu cel mai puternic de pe continent. In ciuda simpatiei tradiționale pentru Franta, o apropiere de Germania ar fi mai productivă pentru București. Cartea germană se impune, cel puțin deocamdată. Asta chiar dacă Germania ne privește sceptică și de sus. Ea are interese specifice modeste în Europa de sud-est. Originea etnică a președintelui Iohannis nu ajută la nimic. El nu a reușit să incălzească cu o iota relațiile cu Berlinul. Relațiile sale cu puternicul cancelar Merkel sunt ca și inexistente.
Firește în discuțiile decisive care se anunță la Bruxelles, România trebuie să se prezinte cu propria ei agendă și să negocieze strîns. Trebuie să aibă propriul ei proiect în privința viitorului Europei. Care este el!? Avem unul!? O dezbatere vara asta cu forțele politice, cu societatea civilă, cu mediul academic și de afaceri ar fi de un mare folos. TImpul e destul de scurt. E nevoie de idei bune. Cu generalitățile servite pios in citeva declaratii publice deja aruncate in spațiul public de diversi lideri ( inclusiv de Iohannis ) nu facem nimic. Vom fi ignorați și greșeala nu va fi la Berlin, Paris, și Bruxelles ci la București.
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro