Muzeul de artă din Balcic se găsește în locul unei foste scoli vizavi de o biserică veche, cam în paragina, inchisă la ora cînd ajung. Pe aici trebuie să fi fost, presupun, mahalaua tătărască, despre care amintesc mai mulți memorialisti și pe care o vedem frecvent in tablouri din interbelic. Se înțelege ale pictorilor români. Pe ei am venit să ii văd.
Imi imaginam că muzeul trebuie să prezinte o colecție extinsă cu lucrări de Iser, Șirato, Tonitza, Munzer, Dărăscu, Lucian Grigorescu, etc. Există mii de tablouri în care Balcicul a fost imortalizat de ei și de mulți alții. Surpriză neplăcută – nici unul nu 
se găseste pe simezele muzeului de artă din Balcic! Altfel, curat și îngrijit.
Aceeași poveste de la Muzeul de istorie unde sunt numai exponate din antichitate, 2500 ani vechime, și nimic din secolul XX, nimic despre regina Maria . Bulgarii dosesc acest trecut românesc deși a dat perioada de maximă inflorire a orașului. Se simt stingheriți !? De ce !? mă întreb. Idoelogii locali se impacă greu cu adevărul acelor ani, cînd regina Maria venea aici, cind pictorii români cei mai buni, nu puțini, invadau Balcicul pentru a-l imortaliza.
O intreb la sfirsitul vizitei pe d-ra care mă intîmpinase și-mi vinduse bilete – Dacă au pictori români!? Au! zice. Unde sunt !? Imi răspunde că sunt în depozit. De ce!? Zice că o să ii spună directorului problema pentru că mulți români întreabă. Firește! Ii spun că e normal să expuna pictură românească făcută la Balcic. Ar crește și valoarea muzeului. Românii ar veni la muzeu, nu ar fi gol ca acum. Spune că poate se va face o expoziție la anul, în 2017. Etc. Dialogul surzilor. D-ra spune doar ce i s-a spus să spună.
E un paradox aici. Orașul totuși trăiește de 25 de ani aproape exclusiv din banii cheltuiți aici de turiștii români. Ei invadează hotelurile și restaurantele, veniți pe 
urmele acestui trecut pe care autoritățile locale il ascund. Lumea vine să vadă castelul reginei Maria, grădinile ei, locurile care amintesc de aceea epocă.
Să mai spun că din casele ridicate de elita românească la Balcic nu a mai rămas mare lucru. Casa lui Ion Pillat a ajuns restaurantul Doi Cocoși! Și tot e bine, pentru că alte case interbelice au fost demolate sau sunt in paragină, părăsite, neîngrijite. Casa Cuțescu-Storck de exemplu. Nicăieri nu 
găsești să cumperi o hartă a Balcicului. Mi-ar fi plăcut să fac un tur și să văd/recunosc/vizitez acele case. Nu se găseste o broșură banală în care să citești datele elementare despre oraș, despre istoria și prezentul lui.
Balciul se împacă bine cu turiștii români după urma cărora beneficiază. La nivel ideologic în schimb, al imaginii și al discursului simbolic, preferă să treacă sub tăcere remarcabila prezență românească din perioada interbelică. De ce!?
PS Am reprodus ca ilustrație – în compensație – pictură bulgărească avînd ca temă Balcicul, pictură întîlnită într-o sală special amenajată la Muzeul de artă. (file de jurnal ) ( VA URMA)
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro