Cu fiecare zi bilanțul morților si dispăruților in cutremurul din mijlocul peninsulei italice crește. Inevitabil. Ieri in Italia a fost doliu național. Nu e frumos ce zic, dar mă intereseaza mai ales soarta românilor. Și dacă în prima zi MAE ne comunica oficial că nu sunr victime printre români, acum vedem că sunt foarte multe. 77 de familii românești locuiau in acest orașel Amatricie -făcînd muncile cele mai modeste- unde s-a produs catastrofa. Din fericire unii, fiind luna august, erau acasa la familii in România și au scăpat cu viață.
Ceasul rău! avea tata o expresie cînd se întîmpla ceva inexplicabil, dincolo de rațiune și de bunul simț,c eva nesteptat și tragic. Un cutremur este așa ceva. Asta a și fost și in Italia – ceaul rau ! Să te duci departe de casă, la mii de kilometri distanță, să-ti lași copiii cu bunicii și să pleci ca să ciștigi o piine, ca să fii strivit sub dărimături, asta mi se pare chiar mîna destinului. Mai arată și cît fragili și vulnerabili suntem. Cum poate Dumnezeu intr-o clipa să faca praf tot, să aduca haosul acolo unde ordinea părea instalată pentru totdeauna.
Aseară nu am mai putut să privesc pe canalele tv imaginile de la locul dezastrului. Prea multă nenorocire. E ceva extrem de nedrept in fiecare moarte.
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI â
Copyright www. stelian tanase. ro
„Extrem de nedrept“ să ne trecem cu povara atâtor cruci.