ALT PREȘEDINTE FRANCEZ LA BUCUREȘTI

de gaulle 3Mai 68, la 14 mai mă găseam cu colegii de clasă din liceul 39 adunaţi cu japca de profi pe Kiseleff. Ne ingrămădeam pe trotuare, flancaţi de securiştii şi activişti de la UTC şi PCR, ăştia f. transpiraţi şi nervoşi. La un moment dat dinspre Casa Scînteii a apărut coloana oficială – o maşină deschisă sau două cu inşi in spatele unor camere tv şi aparate foto, apoi un pîlc de motocicletele ale Miliţiei. S-a pornit o agitaţie neobişnuită, cîţiva tipi au mobilizat mulţimea să-şi arate prietenia faţă „inalţii oaspeţi”, asta era formula. Chiar că era înalt generalul, măsura peste 1,90 . De Gaulle venise in vizită oficială în România într-un complicat joc de biliard politic, privind mai mult spre Moscova şi Washington decit spre Bucureşti. Noi, în uniforme de liceu, croite din doc ietfin, bleumarin, cu matricolele cusute pe braţ, tunşi regulamentar, ne bucuram sincer, ceea ce nu ar fi fost cazul dacă ar fi venit Brejnev sau unul din sateliţii Kremlinului, Gomulka sau Jivkov. Ne bucuram să vedem un lider occidental important şi speram că vizita lui va aduce o deschidere spre vest. Asta nu avea nimic de a face cu agitaţia haotică a tipilor la cravată şi costum care ne flancau.

de gaulle 1Aşa l-am zărit pe generalul de Gaulle citeva clipe, era mai înalt cu un cap decît Ceaușescu și decît toată lumea. Nu-mi amintesc exact dacă purta sau nu celebrul lui chipiu desenat de toţi caricaturiştii lumii. Din fericire, coloana mergea destul de încet. Nu au coborît pentru o baie de mulţime, dar amîndoi erau zimbăreţi, bucuroşi să fie bine primiți. Românii încă îşi mai puneau speranţa în Ceauşescu. Politica de emancipare de Kremlin și deschidere spre Occident îi aduseseră de gaulle 4destule simpatii. Ne găseam înainte de invazia Cehoslovaciei şi discursul lui de la balconul clădirii CC al PCR. Ne găseam înainte de revoluţia culturală de ispiraţie nord-coreano-chineză declanşată în vara anului 1970. Ne găseam înainte de delirul de grandoare şi paranoia care l-a cuprins în anii 80.

Coloana rula destul de încet ca De Gaulle şi Ceauşescu să se bucure de miile de steguleţe tricolore româneşti şi franţuzeşti care se agitau deasupra capetelor. Să citească în voie benerele şi să asculte (dulce ca mierea) scandările de salut. Textele ne fuseseră furnizate pe nişte bucăţele de hîrtie cît palma. Mă găseam cam în dreptul Muzeului Satului. I-am urmărit pe cei doi cu privirea pînă cînd au trecut de Arcul de triumf. Cînd gaşca s-a spart ni s-a spus că suntem liberi. Cam nasol pentru că fusesem aduşi cu de Gaulleniște autobuze şi ne gîndeam că la fel se va petrece şi la plecare. Tovii îşi făcuseră treaba, păreau fericiţi că scăpaseră cu bine. Cît despre noi, liceeeni, D-zeu cu mila, să ne descurcăm cum vom şti! Nu era tîrziu, așa că am intrat la Muzeul Satului, și l-am vizitat prima dată, cred. Locuiam departe, dincolo de Bariera Vergului, pînă aici, în nord, nu ajungeamm decît foarte rar. Mîncai o pîine pe drum. Unul avea o ghitară, erau şi cîteva fete cu noi, care au scos niște sandvişuri, ne-am distrat bine. Am ajuns acasă tîrziu.

de gaulle 5Mulţi ani după acel mai 68 am descrifrat semnificaţia şi contexul vizitei. Chiar atunci studenţii la Paris baricadaseră Sorbona şi bulevardul Saint Michel. Poliţia a intervenit în forţă şi a avut loc o confruntare violentă. De Gaulle a trebuit să-şi scurteze vizita. Tot acel an 1968 a fost unul al revoltei. La Bucureşti urmăream evoluţiile protestelor din SUA, Germania, Italia, Polonia – de departe ca şi cum trăiam pe altă planetă – prin radio, zvonuri etc.

Lumea românească s-a împărţit în două. Unii ţineau partea generalului care prin vizita lui dăduse un sprijin politic pentru ‘” independenţa României vizavi de Moscova”. Alţii se alăturaseră cu sufletul studenţilor protestatari de la Sorbona care îi cereau lui de Gaulle să plece de la putere. O deținea de zece ani. Atunci am fost net de partea studenţilor, doream căderea regimului lui de Gaulle, omul altei generații. Azi gîndesc exact pe dos, protestele studenţilor din mai 68 de la Paris au fost o prostie, se cam săturaseră de bine. Personajul istoric, tragic chiar, al momentului, a fost generalul De Gaulle care se întîmpla să aibe şi toată dreptatea de partea lui. Azi nu cred că a făcut bine că a venit la Bucureşti. I-a dat apă la moară lui Ceauşescu care începea să se creadă un lider de anvergură mondială, numai pentru că se întîmpla să dea mîna cu de Gaulle, Nixon, Brandt, Mao, Brejnev, etc. Ştim azi că de Gaulle nu îl aprecia deloc, pe Ceausescu, in ciuda discursurilor. Dimpotrivă.

PS După cum se vede în imagini, Charles de Gaulle nu era în ţinută militară cind a vizitat Bucureștiul. A venit în civil, deci fără chipiu. Memoria mea nu e prea exactă.
STELIAN TĂNASE

CITIȚI ȘI ȘERUIȚI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!