Moartea lui Gheorghiu Dej în martie 1965 dă de lucru și azi unor scenariști ai istoriei care văd aici o conspirație a Kremlinului nemulțumit de “declarația din aprilie 1964”. O parte din populație l-a regretat pentru că de 2-3 ani condițiile de trai începuseră să se amelioreze, prizonierii politici fuseseră eliberaţi, în plus românii vedeau cu simpatie emanciparea de URSS și începutul deschiderii spre Occident unde Dej căuta sprijin tehnologic și diplomatic. „Declarațía din aprilie ” apărută după o plenara largită a CC/PMR a fost pregătită din timp și cu multă grijă, in mare secret, ca să nu afle spionii sovietici de la București. A fost un pas al doftaniștilor lui Gheorghiu Dej spre o emancipare relativă, firește, de sub talpa Kremlinului. Gheorghiu Dej și Hrușciov, după mai multe episoade și controverse (unele cu înjurături la propriu, în văzul altora) se detestau.

Gheorghiu-dej_CeausescuLui Gheorghiu Dej i-a fost teamă de o incercare de a-l răsturna de la putere, așa că a ripostat, public cu această „declarație din aprile 1964″ cum a rămas cunoscută în istorie. O declarațíe care a fost supracotata in lumea istoricilor dinainte și după 1989, din rațiuni diferite Atunci, 1964, a stirnit multe adeziuni chiar entuziasmul unor zone din populație. Lumea îi detesta pe ruși și comunismul. Gheorghiu-Dej a manevrat jucindu-se cu această sensibilitate a românilor. Unii au crezut, au sperat că se va merge pe o deschidere a regimului, măcar spre o titoizare a lui. Iluzii. „Declarația din aprilie 1964″ a fost doar o reacție tactică la presiunea lui Hrușciov și nu inceputul unei noi direcții. Despre o schimbara a regimului nici nu putea fi vorba.

Pe termen mediu și lung „Declarația din aprilie 1964 „a avut efecte negative. A dus direct la regimul naționalist, radical, autoritar al lui Ceaușescu, care a agitat 25 de ani o presupusă amenințare a unei invazii a tancurilor Armatei roșii ( ca la Berlin, Budapesta si Praga). A exercitat acest șantaj pină-n decembrie. Chiar și în ultimele ceasuri ale regimului său, cînd oamenii ieșiseră deja în stradă. Ceaușescu ajuns la putere un an mai tirziu, martie 1965, a blocat orice reformă, intărind controlul asupra societatii. A izolat țara, a practicat neo-stalinsmul cel mai dur – ca metodă de guvernare. Și-a asigurat astfel puterea personală. Și astea toate ca efect al așa zisei „declarații din aprilie 1964″ care a fost piatra de temelie a acelei politici nefaste.

STELIAN TANASE

CITIȚI ȘI ȘERUIȚI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!