ASASINAREA TITEI CRISTESCU

Tita Cristescu era o demimondenă, întreţinută de cîţiva bărbaţi bogaţi. Fusese aleasă în 1926 Miss Romania (în Dimineaţa, octombrie 1926) şi era considerată la mijlocul anilor 30 una dintre cele mai frumoase femei din Bucureşti. A încercat vreme de trei ani o carieră de actriţă la Berlin, fără succes. In 1929-30 a jucat la teatrul Regina Maria în două piese, roluri secundare.Un detaliu – tatăl ei era Gheorghe Cristescu Plăpumaru, fostul șef al Partidului Comunist din România.

De Crăciun, 1935, este găsită în apartamentul ei din bd. Brătianu nr.34 otrăvită cu cianură. Gheorghe Cristescu face plîngere la poliţie, acuzînd de crimă pe inginerul Liviu Ciulei. Ciulei, francmason, antreprenor bogat, amantul Titei Cristescu de mai mulţi ani. Tatăl ei, Gheorghe Cristescu întreţinea foarte bune relaţii cu Ciulei. Tita Cristescu a fost înmormîntată la Bellu, fără slujbă religioasă. La mormînt o fanfară intonează Internaţionala. Cristescu ţine pe timpul intonării pumnul ridicat, salutul proletar din epocă. Tita Cristescu era membră a minusculului Partid Socialist Unitar, unde lider era Cristescu tatăl. Aici conducea secţia de femei. În timpul procesului iese la iveală postura ambiguă a lui Gh.Cristescu. Şi el şi ginerele său, avocatul Ionescu-Gregorian, soţul celeilalte fiice, abuzau de inginerul Ciulei, care le vărsa, la cerere, sume de bani, cadouri etc. Fiica sa de asemenea îşi ajuta familia din cadourile generoase pe care le primea. A lăsat la moartea ei prematură, avea 28 de ani, o avere evaluată între 3-5 milioane lei, sumă foarte mare, plus blănuri și bijuterii, apratamentul în care locuia. etc. Tatăl, închidea ochii, şi nu se interesa de provenienţa banilor. O cunoştea de altfel. Şi Cristescu avea o situaţie materială confortabilă. Avea cîteva afaceri, în principal un restaurant pe bd. Carol, frecventat de lume bună, dar mai ales de simpatizanţi de stînga, avocaţi, jurnalişti, militanţi socialişti. Inginerul Ciulei venea des aici. Bineînţeles nici Siguranţa nu lipsea, mereu avidă de informaţii de la sursă.

Pamfil Şeicaru, într-un editorial în Curentul (13 ianuarie 1936) scria “ Un om muncitor, un negustor sprinten la socoteli, plin de iniţiativă şi harnic în intreprinderi, Gheorghe Cristescu ştia să nu confunde slăbiciunile lui ideologice cu realităţile strict economice. Avea un atelier de plăpumărie şi-l conducea cu multă pricepere, şi nu avea nici un viciu ; mai rar om aşezat, cu un simţ al onoarei de familist ca Ghiţă Cristescu…. Ghiţă Cristescu era în felul lui de a trăi un paşnic burghez…Era un negustor cu slăbiciuni pentru frazeologia revoluţionară….Să fii revoltat împotriva ordinei capitaliste să visezi dărîmarea unei rînduieli sociale, şi să nu te izbească situaţia propriei tale copile !…Nu am înţeles cu ce a rimat “Internaţionala“, acest imn al revoltei proletare cîntat la înmormîntarea unei fete frumoase care a beneficiat din plin de tot ce poate rînduiala capitalistă : lux, răsfăţ, lipsa de muncă, zeitate la templul iubirii ? … Ce poate avea comun socialismul cu o dramă de iubire capitalistă ?…De ce acest spectacol de publicitate ? …Nu ştiu dacă în această întîmplare nu se amestecă şi un macabru cabotinism ? “ Universul din 11 ianuarie 1936 nota printre ipotezele luate în calcul de anchetatori : ‘Tita Cristescu femeie frumoasă şi cu relaţii în lumea bună, putea fi atrasă în vreo organizaţie de spionaj”. Ziarul nota că femeia cheltuia prea mult…

Afacerea a stîrnit un uriaş interes în epocă. A fost cel mai mare, mai mediatizat scandal de moravuri din perioada interbelică. Presa s-a ocupat vreme de un an de detaliile crimei şi de proces, a scotocit viețile celor doi amanți – Tita Cristescu și Liviu Ciulei (tatăl regizorului). Lumea era curioasa să afle detalii, tirajele au crescut peste noapte. Toată lumea vorbea în oraș numai despre acest proces. A fost sinucidere sau o crimă? Opinia s-a împărțit în două tabere. 1. Susținătorii inginerului Ciulei, îl considerau victima unei mașinații, si 2. cei ai Titei Cristescu, care o considerau o victimă a unui om influent, mai în vîrstă, care datorită averii sale exploata o naivă, tînăra și frumoasă femeie.

Gh.Cristescu s-a constituit parte civilă, acuzîndu-l pe inginerul Ciulei de uciderea fiicei sale, cerînd despăgubiri de multe milioane de lei. A transformat tragedia fiicei sale intr-o afacere. După un proces lung, urmărit pe larg de presă, Tribunalul l-a achitat pe Liviu Ciulei din lipsă de dovezi. Unii au protestat împotriva justiției capitaliste care ii apără pe burghezi, pe cei cu bani. Altii au aplaudat. Zece ani mai tîrziu, după război, servitoarea din casa a mărturisit că ea a otrăvit-o pe stăpînă ei, Tita Cristescu. Liviu Ciulei era așadar nevinovat. Mobilul fusese jaful. Servitoarea subtilizase în timp lucruri de valoare, bijuterii și se temea că va fi descoperită. Cînd s-a descoperit crima, ea nu se găsea in apartament, ci plecase ,de Ajun, acasă,în Ardeal.

Despre apariţia lui Cristescu la proces Constantin Argetoianu a notat : “In mai 1921 s-a sfîrşit şi rolul lui, şi lumea n-a mai vorbit de dînsul pînă la uciderea frumoasei sale fete, Tita, şi la procesul lui Ciulei – proces în care a făcut tristă figură de tată-peşte…” Gh Cristescu Plăpumaru a murit în 1973 şi a fost îngropat în pantheonul comunist din Parcul Libertăţii. După 1990 rămăşiţele sale au fost depuse în cavoul familiei de la cimitirul Bellu.

 

 

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

Spune-ți opinia, fă-te auzit!