BELU ZILBER – O FIGURĂ UITATĂ

1954: În noaptea de 16 spre 17 aprilie 1954, Lucrețiu Pătrășcanu si Remus Kofler au fost executati la închisoarea Jilava. In procesul lor au aparut si alte figuri ale subteranei comuniste. Au fost condamnati in aceasta mascarada intre douzeci d de ani si pe viata. Au fost eliberati pe rind. Ultimul eliberat a fost Belu Zilber, in august 1964, zece ani mai tirzu. Belu Zilber fusese arestat in februarie 1948. Patrascanu in aprilie acelasi an. Bellu Zilber, a plătit pentru că era in anii 30-40 cel mai bun prieten al lui Patrașcanu, liderul comunist căzut în dizgrația Moscovei.

14 mai 1970. Într-un apartament din piața Pache Protopopescu, seara, cîțiva indivizi pătrund într-un apartament. O imobilizează pe bătrîna din casă și percheziționează tot. Sertarele, șifonierul, debaralele, biblioteca. Banii găsiți sunt o sumă mică. Ce căutau, era un manuscris. Il găsesc și îl au. Sunt ridicate toate copiile găsite.

Cînd locatarul apartamentului Herbert (Belu) Zilber, se întoarce acasă, noaptea tirziu, găsește totul răvăși, iar pe bătrîna din casă, legată. Banii dispăruți nu îl impresionează. În schimb dispariția manuscrisului, da. Era o pierdere ireparabilă. Bellu Zilber înțelege că nu era vorba de o spargere făcută de niște hoți obișnuiți, în căutare de bani și lucruri de preț. Ținta spargerii era manuscrisul. A depus o plingere la Miliție, fără să își facă iluzii. Bineînțeles, niciodata hoții nu au fost identificați și prinși. Paguba nu a fost recuperată.

Cine era locatarul apartamentului din piața Pache Protopopescu ?

Belu Zilber a fost unul din personaje cele mai pitorești ale Bucureștiului. De statură mică, aproape un pitic, era un teribilist, vorbăreț, spiritual, contradictoriu și paradoxal. Era una din figurile care făceau gloria cafenelelor, redacțiilor și saloanelor timpului. Prieteniile lui erau din toate zonele. De la Emil Cioran, Mihail Polihroniade, pînă la Geo Bogza, Gogu Rădulescu… Plecat in anii 20 la studii in Franța, la Grenoble să studieze ingineria, se întoarce fără a-și lua o diploma. Asta nu l-a împiedicat să pretindă că are una și să profeseze ca inginer. În Franța a devenit comunist și agent Komintern.

f 96-d 6579-f 381-f 4 din pasaport-lucretiu patrascanuÎntors în țară a fost arestat sub acuzația de spionaj în favoarea URSS. Scandalul a fost intens mediatizat in epocă. Ministrul de război a trebuit să demisioneze. Făcea parte dintr-o rețea numeroasă cu zeci de agenți. Bellu Zilber, judecat, condamnat eliberat la recurs. Zvonuri insistente au circulat că ar fi devenit informator al Siguranței. În anii 30 scria articole de politică externă in presa de stînga. A lucrat la Institutul de Conjunctură, ca apropiat colaboratot al lui Virgil Madgearu.

În anii 40 este unul dintre cei care adunau fonduri si le distribuiau pentru comuniști – interesant, fără să fie deranjat de Siguranță. A fost unul din inițiatori Memoriului intelectualilor adresat in aprilie 1944 mareșalului Antonescu. Împreună cu vărul său, Mihail Sebastian și alții, a contribuit la apariția primelor numere ale României libere, patronată de Lucrețiu Pătrășcanu. Pătrășcanu a fost prietenul lui cel mai apropiat încă din anii 30. În anii 1944-48 Zilber se amestecă printre liderii noului regim dar întreține relații și cu diplomați englezi și americani la București, pe care îi ține la curent cu adevărata situație a României. A participat la Conferinta de pace de la Paris ca expert. Aici a furnizat informații oficiale ale delegației române americanilor cărora le cerea să nu lase România pe mîinile rușilor. Jocul lui nu a scăpat neobservat. În februarie 1948, exclus din partid, a fost arestat.

A fost inclus în “ lotul Pătrășcanu “ în procesul care se pregătea liderului comunist. A colaborat cu anchetatorii și a fost unul din pricipalii martori ai acuzării în proces, aprilie 1954. Atitudinea lui făcut să nu fie condamnat la moarte, ca prietenul său Pătrășcanu. Pedeapsa lui Bellu Zilber a fost condamnare la închisoare pe viață. În 1964 a eliberat, ca efect al decretulului de amnistie.

Ceausescu, Chivu Stoica, Gheorghiu Dej, Maurer si Bodnaras* După ieșirea din închisoare a făcut nenumărate memorii către liderii partidului cerînd reabilitarea lui Lucrețiu Pătrășcanu. La CC PCR – acolo unde s-a plins în scris și în nenumărate audiențe a fost refuzat. Mai mult : a fost acuzat că el l-a trădat pe Pătrășcanu chiar de cei care au pus la cale judecarea și condamnarea lui – Dej, (mort în martie 1965), Bodnăraș, Drăghici, Moghioroș, Borilă, Coliu, în 1968 cînd intr-o mascaradă politică Pătrășcanu a fost reabilitat.

Ca și pînă în 1948 se manifestă gălăgios, se lăudă cu isprăvile sale. Relata oricui că își scrie memoriile. A atras astfel atenția o dată în plus autorităților. Securitatea l-a pus sub supraveghere. Nimeni din aparatuL PCR nu voia să dezgroape trecutul. Mulți vinovați se găseau în funcții înalte și voiau ca episodul sîngeros Pătrășcanu, ca și altele, să fie uitate. Manuscrisul memoriilor sale interesa în cel mai înalt grad șefii partidului. Belu Zilber stătuse 17 ani în inchisoare – 1948 pina în 1964. Ca vechi comunist, membru de partid din 1920, știa multe. Biografiile șefilor PCR nu erau un secret pentru el. Între felul cum îi înfățișa propaganda oficială și realitate era o distanță imensă. Șefii regimului doreau ca multe istorii să rămînă secrete.

Mișcarea comunistă a fost zguduită din cînd în cînd de dezvăluirile unor “ tovarăși de drum “ sau “ comuniști renegați “ care au rupt cu comunismul și au spus adevărul. Mărturiile lui Kravcenko, Arthur London, Djilas etc, provocaseră mari scandaluri mediatice și politice din care imaginea comunismului ieșise mult micșorată. Printre români, cazul Panait Istrati, a făcut vilvă. A fost primul care s-a dezis și a mărturisit într-o cartea apăruta incă în 1929 “ Vers un autre flame “ că s-a înșelat. Existența unui manuscris de memorii, semnat Belu Zilber, omul care știa totul despre poveștile imunde ale comunismului românesc, era un pericol, o amenințare pentru oamenii cei mai puternici din România de atunci.

monica sevianu 1De ce s-au hotărit în mai 1970 să intre în posesia manuscrisului ? Pentru că pericolul ca manuscrisul să ajungă în Occident spre un editor era iminent. Un ziarist francez se afla la București. El urma să se întîlnească a doua zi, 15 mai, în holul hotelului Athenee Palace cu Belu Zilber. Se cunoscuseră în 1946 la Paris, în timpul Conferinței de pace. Cum aflase Securitate de aceste preparative? Belu Zilber mărturisise unei femei care il frecventa, Monica Sevianu, că urma să trimită manuscrisul la Paris. Monica Sevianu luase parte la jaful băncii naționale din 29 iulie 1959. Eliberată în 1964 după un scurt popas în Israel, revenise în România, Securitatea o plasase pe lîngă Belu Zilber cu misiunea să-l influențeze “pozitiv“ ? Ea a prevenit autoritățile despre planul lui Belu Zilber!? Asta spun arhivele, dar ar mai fi de cercetat diverse verisuni care circula prin folclorul bucureștean.

La 14 mai 1970 agenți ai Securității au pătruns în apartamentul său din bd.Pache Protopopescu. Lucrurile nu s-au încheiat aici. Belu Zilber a rescris cartea. Nu mai apucat să o termine. A lăsat acest manuscris prin testament în 1975 drului Gheorge Brătescu care l-a păstrat în mare secret. Belu Zilber a murit in martie 1978. În 1991 dr-ul Gheorghe Brătescu a publicat versiunea refăcută a cărții pe care o ținuse ascunsă. Cîțiva ani mai tîrziu, în 1997, el a cerut arhivelor SRI cele 242 file furate de Securitate în 1970. Manuscrisul a fost găsit. Intuiția lui Belu Zilber, că spargerea a fost comisă de Securitate, s-a adeverit. Manuscrisul în forma lui originară a fost tipărit în 1999 (ed. Humanitas). Între timp comunismul căzuse, era deja o aventură clasată a istoriei.

STELIAN TANASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!