BERLIN. BABYLON

By 28 septembrie 2017Graffiti

IMG_0733La Berlin nu poți rata un tur al muzeelor cît de puțin timp ai avea la dispoziție. Destui preferă să meargă la shopping, toate firmele mari sunt prezente aici. Alții să caște gura prin cafenele, la terasele deschise peste tot pe marile bulevarde mărginite de clădiri suprarealiste, SF, cu o arhitectura futuristă plantate pe terenurile virane foarte intinse lăsate în urmă de distrugerile războiului și de războiul rece mai apoi. Alții iși dedică, și ei la fel de fericiți, ceasurile petrecute la Berlin vieții de noapte, fff bogată de altfel. E o viata intensa datorata mai ales turistilor straini dar si rezidentilor veniti din toata lumea sa isi incerce norocul – cu afaceri, cu burse, etc. Berlinezii vor să recupereze timpul pierdut cind orașul era tăiat de un zid, asta am simțit, că și-au dat minutarele pe repede înainte. Ar dori ca Berlinul lor – care a suferit atitea ostracizări – să devină noul Babylon al Europei. Cum era Babylon-ul între Mediterana, fluviile Tigru/Eufrat, și mai la Est, un conglomerat de lumi.

Există o insulă a muzeelor, prezentată in toate ghidurile ca o mare atracție. Și este! Ideea de a înghesui muzeele intr-un singură zona, e tipic nemtească, indica nevoia de ordine, dar nu mi-a suris. Mai știu pe cineva la Bucuresti care dorea prin anii 80 ai secolului trecut același lucru. Poate sunt eu prea sceptic! Nu am apucat să le vizitez pe toate, dar citeva tot am văzut. M-am dus întii – indrumat de lecturi dar și de reclamă – la Muzeul IMG_0791Pergamon. Eram oarecum indoit (cind nu sunt astfel?) pentru că se află în refacere și jumătate este închis. Altarul Pergamon de pildă nu poate fi vizitat. M-am intrebat dacă merită văzut în aceste condiții? Dar cum se deschide abia peste citiva ani (cel mai devreme in 2019) mi-am spus că nu se știe dacă mai ajung pe aici.

M-am dus la prima oră, deja era/am găsit coadă. Lume (ruși, japonezi, chinezi, italieni) in așteptare – șușotind, încă netrezită bine din somn. Toți f. matinali cu sticla de apă, cu ceasca alba, din plastic cu cafea sau cu un sandvis, asteptind in liniște ora deschiderii, 10,00. Mai tîrziu muzeul este aproape inaccesibil din cauza aglomerației. Muzelul Pergamon iți taie respirația incă de la intrare – chiar dacă arhitectura lui neoclasică, cu un aer militaro-imperial, tipic germană, e antipatică și mă indispune.

În prima sală, pe pereți înalți, se ridica poarta zeiței Ishtar – de un albastru cobalt, intens – care deschidea curțile interioare ale Babylonul. A fost demontată, adusă la Berlin și reconstituită cărămidă cu cărămida, cu meticulozitate germană. Wow ! a exclamat cineva lîngă mine și l-am înțeles perfect. Chiar – Wow!!! Și cind spun că îți taie respirația e chiar la propriu. Te uimește, iți ia ochii, nu te lasă să te depărtezi sau să treci mai departe nepăsător. Toată lumea IMG_0754țăcăne din aparatele de fotografiat și camerele video. Îmi place că în muzeele germane nu este interzis fotografiatul și filmatul, ca prin alte părți.

Trec de mai multe ori prin aceste săli – să mă impregnez de imagini, să-mi fixez impresiile, să mă las confiscat de aerul ireal, din altă lume, al locului. Nu sunt ușor de impresionat (am văzut citeva muzee asemănătoare, British, în Italia, Muzeul de antichități din Istanbul, cel din Atena, sălile dedicate antichității de la Louvre – toate cu colecții formidabile…), dar recunosc că am rămas la Poarta Ishtar un ceas în plus, prins de farmecul indicibil al acestei porți de un albastru intens, impodobit cu animale reale și fantastice – lei, dragoni, etc. Nici azi, cind notez aceste gînduri, nu știu de ce mi-a plăcut atit de mult.

STELIAN TĂNASE

CITEȘTE SI DĂ MAI DEPARTE

Copyright www.stelian-tanase.ro

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Dana spune:

    Daca am dori sa definim arta ne-ar fi suficienta aceasta fraza: „Nici azi, cind notez aceste gînduri, nu știu de ce mi-a plăcut atit de mult”!

Spune-ți opinia, fă-te auzit!