IMG_1383Primul panou publicitar de mari dimensiuni pe care l-am întilnit odată ieșit din aeroport a fost unul care mă anunța că Berlin este orașul spionilor. Mă îndemna cu date, orar, etc. să vizitez neapărat muzeul dedicat spionajului. La piața Postdammer, pe unde pină de curind trecea zidul ridicat la ordinul lui Hrușciov – 13 august 1961.

Așa ca-ntr-una din puținele zile cit am stat la Berlin, m-am înființat la adresă. Nu eram chiar inocent în povestea asta. In copilărie fusesem intoxicat de tot felul de cărțulii de spionaj, fff populare, de altfel. In paginile lor agenți comuniști redutabili, niște eroi, bravi și buni, îi anihilau pe cei occidentali, ticăloși și tîmpiți sadea. Erau traduceri din literatura sovietică de gen, dar și din germană, cehă, sau poloneză. Filmele Defa Berlin, Mosfilm, Barandow, erau pe același tipar.

IMG_1385Prin Berlin trecea granița – cf hotărîrilor luate de granzi la Yalta si Postdam – dintre Est și Vest, dintre doua sisteme, comunism și capitalism. Germania fusese împărțită în patru zone. Est Berlin a ajuns astfel vitrina lumii sovietice și avea pînă in 1989 cea mai mare concentrare de militari, servicii intelligence pe metru patrat, echipamente, și, firește, cel mai mare nr de spioni. Cele două supraputeri se supravegheau reciproc cu tot ce aveau în dotare.

Muzeul e la parternul unui imobil ridicat dupa 89 și are ceva infricosator de la intrare, unde te intimpină porți, sisteme de securitate, controale, camere video, alarme – care imită ce era odată, ca să realizezi unde intri. O lumină difuză. Benzi de magnetofon care redau sunetele din epocă. Reconstituirea este foarte veridică. Afli că nu erau spionați numai cetățenii străini, ambasadele sau spionii legendați în corespondenti străini sau turisti. Serviciile est-germane se ocupau la fel de intens de proprii lor cetățeni. Afli cum erau spionați intelectualii, disidenții, preoții, militantii civici. Cum erau filați, filmați IMG_1222fotografiati, inregistrați audio – pe stradă, în casă, în adunări. Era o plasă inimaginabil de deasă. Nu scăpa nimeni acestei supravegheri minuțioase. Am avut impresia că în spatele fiecărui ins se găsea un agent și în urma acestui agent alt agent. Și tot așa la nesfirșit. O lume kafkiană, efect al paranoiei conducătorilor.
Nu lipsesc istoriile trecutului indepărtat, episoade din Biblie, din Egiptul antic, din Roma, din Evul mediu etc. Și nici marile povești de spionaj din timpul războiului rece. Sunt narate loviturile pe care și le-au administrat reciproc americanii si sovieticii. Sunt panouri pentru toti mari spioni. Le-am consacrat în timp pe blog materiale documentare.

Am ieșit din muzeu destul de confuz la aer. Ințelegi cit de IMG_1382fragil ești, cum funcționează supravegherea individului, azi ca și ieri. Doar iți imaginezi ca exista secrete, intimitate, că ești liber și poti gindi și face ce poftesti. Ințelegi că de fapt esti strict controlat. Nu cumva muzeul spionajului din Berlin e făcut pentru a da acest avertisment?

Lipită de muzeu se află o galerie de artă care găzduia o expoziție Salvador Dali. Nu am vizitat-o! Ce văzusem mai devreme imi tăiase pofta de orice fantezie. În schimb, m-am uitat atent peste umăr, cum mă indemna un panou la ieșire. Gest reflex pentru mine în trecuții ani 80 cînd eram supravegheat de Securitate cum am descoperit in dosarele CNSAS.

http://www.stelian-tanase.ro/marele-tradator/ http://www.stelian-tanase.ro/finalul-unui-spion-redutabil/

http://www.stelian-tanase.ro/kim-philby/ http://www.stelian-tanase.ro/cirtita-kgb-la-londra-george-blake/

http://www.stelian-tanase.ro/penkovski-galeria-cu-spioni/ http://www.stelian-tanase.ro/afacerea-caraman/

STELIAN TANASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!