tanase nisa 3Asta suntem – o nație tare în fabulație. Citesc frecvent aiureli in presă, dar aud bazaconii și în diverse locuri prin care inevitabil mă preumblu. Cineva te trage de mînecă și te întreabă – P-asta ai auzit-o ? Și vezi cum un om care pare normal dă crezare unor basme cu personaje cunoscute. Nimeni nu pare interesat de faptul concret. Zilnic sunt somat de diverși să răspund la tot felul de fabulații care circulă prin redacții. Unele sunt atît de stranii că te apucă durerea de dinti. Mass-media e avidă de fantasmagorii dintr-o nevoie de audiență și tiraje într-o vreme în care criza face ravagii. Gazetele, televiziunile, posturile de radio abia mai trăiesc. Din cauza asta rar se mai preocupă să ofere publicului informații verificate. Costă mult. Zvonul e mai ieftin. Cu cît povestea e mai abracadabrantă cu atît are mai mare șanse de a fi citită, răspîndită, dezbătută.

În cartea ei „The haunted land” Tina Rosenberg numea Bucureștii „capitala mondială a zvonurilor”! Din păcate, constat că are dreptate. Ar fi trebuit să mai adauge și boala „surselor” și bîrfa neobosită, si indiscreția bintuie. Pe acest teren, zvonurile capătă rolul de a umple conversațiile, de a da un conținut vieții, în general cam searbede prin zonă. Zvonurile se zbenguie în voie în spațiul public. Ele sunt mai interesante decît știrile seci, așa că, firește, înfloresc. Cine vrea la București o știre stil BBC? Mai nimeni. Românul vrea ceva cu sare și piper. O bîrfă cu ingrediente – violență de limbaj, cu sex, cu intrigi politice. Cine are chef să asculte fapte reale cînd mult mai apetisante sunt cele imaginare. Astea da, sună bine, ne capturează atenția. Cine are nevoie de realitate așa cum este ea? Nimeni! Zvonistica face bine la trup si minte. Dă o gură de oxigen, este și un refugiu, îți dă o preocupare că tu tot nu ai una. Un zvon bun, o bîrfă reușită, pot să confere un sens vieții, să îți dea chiar iluzia că trăiești de-adevărat. E ca în sala de cinema. În plus ne și place al dracului să credem toate răutățile care se spun despre ceilalți! Ne dilatează ego-ul. Este ?

Părerea mea este dacă am fi mai interesați de fapte, dacă am fi mai aplecați spre empiric, ne-ar fi mult mai bine. Dacă ne-am deda mai puțin plăcerii fabulației cred am fi mai puțin săraci și cu siguranță mai fericiți.

STELIAN TANASE
DESKREPORT

Spune-ți opinia, fă-te auzit!