BOLȘEVICII ȘI SECOLUL XX RUS

tanase portrete 3Publicația ieșeană TIMPUL – sub redacția lui DAN PAVEL – publică în numărul 2, din noua serie articolul meu „NOTE DESPRE BOLȘEVICI ȘI SECOLUL XX RUS. Il reproduc mai jos pentru cei interesați de istoria secolului XX, istoria Rusiei, de bolșevism, stînga și revoluții.

1/ “Marea revoluție socialistă din octombrie 1917 “ nu a avut loc.

Regimul bolșevic a fost instaurat de un puci in 1917 și a sfirșit tot printr-un puci, în oglindă, in august 1991. În tot acest interval regimul nu a avut măcar o zi de legtiimitate. “Marea revoluție socialista din octombrie “ nu a avut loc. Ce s-a întîmplat la Petrograd in noaptea de 24/25 octombrie nu are caracteristicile unei revoluții așa cum au fost descrise chiar de Marx si Lenin, ca să nu mai amintesc de alti ginditori politici. Formula „revolutie’ a fost una strict propagandistică, menită să ascundă caracterul ilegitim al noii puteri bolșevice și să prezinte un puci banal ca pe o mare răsturnare istorica. Revoluția rusă s-a consumat între abdicarea țarului Nicolae al ll-lea și momentul preluării puterii prin forța armelor de grupul lenin 666bolsevic condus de Lenin, secondat de Troțki. In aceste citeva luni s-a jucat drama Rusiei pentru intreg secolul XX. Incepind cu martie s-a format Adunarea Constituanta, au apărut institutiile unui regim de tip european, au avut loc alegeri, etc. S-a garantat libertatea de asociere si de expresie. Rusia devenea cu fiecare zi o democrație liberală asa cum a fost ea consacrată în Occident. Neșansa Rusiei a fost existența în acest peisaj a grupului bolșevic – un desant politic radical si disciplinat, idelogizat. In plus, era finanțat de Berlin. Germania era maximum interesată de incheierea unei păci separate cu Rusia și a sprijinit cu toate mijloacele pe Lenin si bolșevicii lui incepind cu extragerea lui Lenin de la Zurich si transportara lui in aa zisul vagon plumbuit la Petrograd. Documentele scoase la iveală din arhive în ultimii 25 de ani nu lasă niciun dubiu asupra acestui aspect – finanțarea lui Lenin si complicilor r lui de la Berlin. Avem aici datele unei lovituri tipice, fiananțată din exterior și realizată de o mina de radicali Lenin si Stalin in 1919fanatici, militarizați.

Altfel spus nu a fost o revoluție. In termein marxisti nu a fost “ o ridicare generală a proletariatului pentruj inlaturarea claselor exploatatoare”, cum o predicase Marx, preluat apoi de Lenin. A fost o banală lovitură aplicata de Gărzile rosii, formatiunea paramilitara sub ordinele bolșevicilor. Ea s-a efectuat prin ocuparea podurilor, a centralelor telefonice, a garii. A urmat asaltul asupra Palatului de iarna, unde nu se mai afla detestatul guvern burghez. Chiar și Kerenski fugise. Era detestat dintr-un motiv simplu – efectuarea reformelor spre care mergea Rusia ar fi făcut imposibila lovitura lui Lenin si deci preluara puterii politice, si realizarea programului bolsevic – acapararea statului, desfiintarea proprietatii private si anularea libertaților civile abia dobîndite. Calea asa-zis revolutionară s-ar fi oprit odată cu instalarea unui guvern legitim, bazat pe un parlament,ales prin vot liber. Era exact ce voia să impiedice Lenin. Rusia pendula iar intre ea insasi – cum era din vechime, inca feudala in mare parte – si Europa. A cita oara!? Daca invingeau bolsevicii Rusia se intorcea in Evul Mediu, raminea o tara pre-moderna. Daca ar fi cistigat puterea partidele democratice – care mizau pe parlament – Rusia s-ar fi europenizat in interval de citiva ani. Cind revolutia rusa a trotki 2fost avortata, odata cu lovitura bolsevica, Rusia s-a intors spre ea insasi, spre trecutul autocrat, antieuropean, antidemocrat, antimodern. SecoluL XX rus a fost ratat.

 

2/Doua observatii

 

a/ Cf “Statul și revoluția” Rusia trebuia să ardă etapele, să ocolească – folosesc vulgata marxistă – “formațiunea social-economică“ a capitalismului. Rusia, susținea Lenin, trebuia să sară din trecutul feudal – peste stadiul economiei de piață și a regimului parlamentar – pentru a poposi într-o formațiune imaginară pe care el o denumea “societatea comunistă”. Prelua cîteva texte confuze din Marx si Engels, nesemnificative de altfel, cu caracter utopic. Despre ce revoluție proletară antibugheză putea fi vorba? În Rusia proletariatul abia atingea 3% din populație. Rusia era o țara rurală, cu o industrie incipientă. Reformele capitaliste rămăsesera mult în urmă sub autocratul, “unsul lui Dumnezeu” țar Nicolae al doilea. Războiul modern declanșat in 1914 a dovedit carențele grave ale economiei și industriei. Rusia era cea mai slabă veriga din lanțul capitalist, conform tot lui Lenin. Deci, scria el, tocmai aici era cazul să incerce proletariatul să preia puterea. Scinteia revolutiei se va raspindi in toata lumea trecindu-se astfel pretutindeni de la capitalism la comunism. Asta se putea face numai odata cistgata puterea politica. Era o schimbare de sus in jos, nu de jos in sus, cerinta a oricarei revolutii. Modelul – ridicarea populatiei pariziene in timpul Comunei din Paris, care il fascina. Ca și pe Trotski de altfel. Si in Rusia ar fi urmat ca “ proletariatul să ia cu asalt cerul” dupa ce ingropa burghezia. Puterea trebuia preluata in Rusia mai de Rusia bolsevici 1vreme ca burghezia să se consolideze folosindu-se de institutiile consacrate – stat, parlament, partide, etc. De unde graba lui Lenin din toamna anului 1917 de a da lovitura decisivă – pina la instalarea Adunarii Constituante.

 

b/ La Marx formula” dictatura proletariatului “ acoperea o realitate cu totul diferita de cea a lui Lenin. La Marx era vorba despre un regim al majorității. Aceasta majoritate formata de proletariat – experimentat, trecuta prin n. incercari, bine organiazt – s-ar fi ridicat impotriva unei infime minoritati, a capitalistilor și l-ar fi rasturnat. Asta neapărat într-o societate prosperă, nu intr-una săraca. Cazul Rusiei. Si neapărat intr-o societate cu tradiție democratică. Rolul de “gropar al burgheziei “ era pur statisitc, o evidență, inevitabil. Rolul atribuit de Marx proletariatului venea din faptul că era captiv modelului lui, cel al claselor antagonice si succesiunii formațiunilor social- economice. Comunismul după el era succesorul legic al capitalismului. Lupta de clasa trebuia sa dea necesarmente proletariatul ca invingător. Azi constatăm –in siajul anului 1989 și al eșecului comunismului – că lucrurile au decurs cu totul diferit în istorie. Intretimp proletariatul nu s-a ridicat să dea “lupta ce mare”. Nu a intrat din imperiul necesitatii în cel al libertății. Rusia bolsviciBaricadele impurpurate de steagurile rosii nu au blocat marile bulevarde, cum au desenat Marx și Lenin. Pur si simplu proletariatul industrial a dispărut în secolul XX. Despre orinduirea comunistă, succesoarea capitalismului, nu mai vorbeste niciun ginditor politic serios. Burghezia a supraviețuit, nu și proletariatul.

Pentru Lenin în 1917, problema pe cînd scria “Statul și revoluția” – numai cîteva săptămîni inainte de a da lovitura la Petrograd – a fost următoarea – unde se găsească acel proletariat numeros si experimentat capabil să îngroape burghezia rusă într-o bătălie finală. De unde să adune carnea de tun necesară unei revoluții în Rusia cea inapoiată. Proletariatul nu era o majoritate ca in Anglia, ci o infima minoritate, sub 3%. La Marx dictatura proletariatului era majoritatii imptorva minoritatii burghee. La Lenin invers – dictatura minoritratii impotriva majoritatii. O minoritate nu poate conduce democratic o societate, ci numai prin dictatura. Leni nu respinge formula o preia cu sens rasturnat. De aici- teoria si practica terorii asa-zis revolutionare. O va folosi si Stalin, un continuator fidel.

Rusia bolsevici 3Cine sa suplineasca pe scena istoriei rolul proletariatului absent? La aceasta intrebare Lenin nu a avut un raspuns. Prevedea o greva generala la Petrograd care sa se transforme intr-o miscare revolutionara . Trotki a dat solutia. Pentru a prelua puterea nu era nevoie de un scenariu de tip clasic, marxist. . In contextul razboiului soldatii puteau juca rolul proletariatului. Garzile rosii – efectivele armatei pravoslavnice care fusesera bolsevizate.

 

Epilog sau partea vesela a istoriei

. .

Interesanta este imprejurarea in care bolsevicii au hotarit sa-si incerce norocul. După tentativa de puci din iunie, liderii bolșevicilor au dispărut din Petrograd. Unii au fost arestati, altii au intrat clandestinitate. Lenin insusi s-a refugiat dincolo de granita finlandeza. Aici a continuat sa scrie “Statul si revolutia” inceputa la Zurich in 1914, carte putin cercetata astazi desi esentiala pentru a intelege lucrurile asa cum se infatisau in mintea lui Lenin. Ca impresie, cartea pare scrisa de cineva cu mintile cam ratacite. Lispa de corenta si de logica, 130335968572-lenincontradictiile din text, ti se impun. Ca si stilul prolix si lipsit de orice claritate. In Statul si revolutia “ Lenin explica ce intetii are in legatura “revolutia” pe care tocmai se grabea sa o declanseze. Dar si cu Rusia si evolutia statului odata cucerita puterea. Interesant este ca acele consideratii adesea aberante, constituiau argumentele preluarii puterii, motivele pentru care Rusia era aruncata expereinta bolsevica. Stiind azi ce s-a intimplatde fapt chiar in anii vieții lui Lenin (m 1924 ) textul lasă impresia irealitații absolute.

In noaptea de 24/25 octombrie membrii CC PC(b) Lenin, Troțki, Sverdlov, Kamenv, Zinoviev, Stalin, etc. s-au intilnit intr-un mic apartament de la periferia industrială a Petrogradului. Aspectul cel mai frapant a fost atmosfera. Semăna cu o opera bufa. Ca să ajungă la adresă, liderii bolsevici, inclusiv Lenin si Trotski, s-au deghizat, (peruci, mustăți sau dimpotriva pilozitățile rase și părul vopsit ). Erau imbracați cu diverse vestimentatii fanteziste – avind in vedere că erau dați in urmărire de Politie, în pericol iminent de a fi arestați. Spre ghinionul Rusiei toți au ajuns la întîlnire. În această atmosfera de deghizament, măști, costume de scenă, s-a hotărît în acea noapte lovitura care avea să marcheze istoria secolului XX.

STELIAN TĂNASE

CITEȘTE SI DĂ MAI DEPARTE

Copyright DESKREPORT

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!