BUCUREŞTI STRICT SECRET – ATHENEE PALACE

By 23 iunie 2012Zona Libera

Hotelul Athenee Palace a fost parcă făcut pentru spionaj. O plăcere pentru ochi şi o încântare pentru urechi, ambasadori, aristrocraţi, înalţi ofiţeri, oameni publici şi jurnalişti celebri din toată lumea şi-au câştigat informaţii vitale străbătându-i holurile şi apreciindu-i canapelele.

Luxos, pretenţios, stilat art nouveau, plin de oamenii importanţi ai vremii în Europa celor două războaie mondiale, hotelul Athenee Palace a fost repede conectat la Serviciile Secrete, dar şi la redacţiile ziarelor internaţionale care voiau informaţii de primă mână, direct de la sursă. Construit în 1912 de o societate franceză condusă de un anume baron Marseille, Athenee Palace era, după standardele hotelurilor de la Roma, Paris sau Londra, chiar tânăr. Dar şi-a luat repede revanşa, spune editorul Ernst Latham: „Imediat a devenit faimos atât în Primul, cât şi în Al Doilea Război Mondial. Într-un fel sau altul, întotdeauna a avut grijă să aibă un rol central în istorie”.

 

În Primul Război Mondial, de exemplu, când Von Mackensen a ocupat Bucureştiul şi-a instalat Cartierul General aici. Şi ofiţerii armatei imperiale au fost încartiuriţi tot aici, între decembrie 1916 şi decembrie 1918. În acel timp, corespondentul de război american cel mai cunoscut care a stat la Athenee Palace a fost John Reed, marele comunist american, care în articolul său chiar a menţionat hotelul. Faimosul John Reed, după numele căruia au fost botezaţi milioane de copii în Rusia stalinistă Johnreed, a fost necruţător cu Bucureştiul, despre care spune că este oraşul cu cele mai multe cocote din lume.

„Nu există nimic original la Bucureşti, nimic unic, totul e împrumutat, un regişor de jucărie trăieşte într-un mic palat de jucărie, care seamănă cu o prefectură franceză, înconjurat de o curte mică şi pompoasă. Guvernul a copiat dupa cel al Belgiei şi o mantie de frivolitate franceză acoperă totul, fără sens, fără şarm. Negustorii, şoferii de taxi şi chelnerii sunt hoţi, dacă nu te pot înşela devin turbaţi. E o ţară care merita detestată.” Câteva impresii strânse de faimosul comunist, născut într-o foarte bogată familie americană, împărtăşite redactorului său şef din New York.

În timpul Primului Război Mondial, spune editorul Ernst Latham, Athenee Palace era un hotel de primă pagină: „România era singura ţară din Europa unde jurnaliştii ţărilor neutre sau aliate puteau să lucreze şi ţara era într-o poziţie magnifică pentru istorie. Dacă armata germană se ducea spre sud, trebuia să treacă prin România, dacă se ducea la est, spre URSS, trebuia să-şi stabilească baza invaziei aici. România era o capitală pentru istorie. Aici, la hotelul Athenee Palace, era un mare centru de intrigi”. Atmosfera suprasaturată de informaţii a hotelului e foarte bine surprinsă de corespondenţa revistei „Newsweek” la Bucureşti, baroneasa evreică Rose de Waldeck, care a locuit aici în cele mai triste şi traumatizante 7 luni din istoria României. Ernst Latham povesteşte: „De Waldeck s-a înregistrat la hotel în 1940, în ziua în care Franţa a capitulat, eveniment dramatic pentru România, legată de Vest tradiţional prin Franţa, iar Franţa deodată încetase să existe ca putere militară, şi pleacă din România la sfârşitul lui ianuarie 1941, imediat după rebeliunea legionară. La 28 iunie 1940, România primeşte ultimatul de la URSS să cedeze Basarabia, Bucovina şi Herţa şi să elibereze aceste zone în 4 zile. De Waldeck pentru detalii semnificative era aici, privea pe fereastră de la hotel şi vedea luminile aprinse la palatul regal când Antonescu i-a spus regelui Carol al II-lea că trebuie să abdice. Învaţă să decodeze repede ce înseamnă o intrare la rege”.

Curajul evreicei Rose De Waldeck de a veni într-o ţară ocupată de nazişti făcuse ca FBI să o ţină sub observaţie. Baroneasa părăsise Germania în 1931, fusese naturalizată în America în 1937, iar acum se întorcea, în mod ciudat, printre nazişti. Scriitoarea Ioana Ieronim vorbeşte de avantajele incredibile ale clădirii hotelului, menţionate de Rose De Waldeck în cartea ei despre Bucureşti: „Există linii prin care se poate auzi de la un etaj la celălalt, există puncte din hotelul Athenee Palace-ului despre care ea spune că erau folosite, în care chiar dacă vorbeşti in şoaptă se aude perfect în unghiul opus. Erau jocuri pe care le făceau jurnaliştii americani, care ştiau aceste puncte, şi vorbeau în şoaptă, dând informaţii false şi observând spionii germani cum ascultă şi notează. De Waldeck putea să asculte dialoguri desfăşurate în alte camere chiar din camera ei, prin uşa de la sobă, să zicem. Clădirea însăşi se oferea drept centru de spionaj, diferenţa dintre adevăr si manipulare, totul se petrecea aici în hotel”.

În Athenee Palace, Rose De Waldeck îi ia un interviu unui general nazist, căruia nu-i dă numele, dar este foarte clar că despre Von Ravenstein este vorba, aşa cum apare şi în dosarele FBI. „Cu el a avut şi o poveste de dragoste, e fascinant cum în mijlocul celui de-al Doilea Război Mondial o evreică să aibă o poveste de dragoste cu un general nazist. În România nu era decât colonel, va fi făcut ulterior general, imediat după ce părăseşte România, când e trimis sub comanda lui Rommel să conducă divizia de tancuri Afrika Korps. În 1941 cade prizonier în nordul Africii, capturat de trupele neozeelendeze britanice. „În cele şapte luni cât stă Rose De Waldeck la Bucureşti, Romania pierde Cadrilaterul, Bucovina, Basarabia, Herţa şi, prin Dictatul de la Viena, nordul Transilvaniei. Vede chiar şi rebeliunea legionară, declanşată când generalul Antonescu, întors de la o întrevedere cu Hitler la Berlin, demite câţiva capi legionari. Pe străzile din România se instalase infernul. Jafuri, crime, masacre, peste 1000 de civili şi militari sunt asasinaţi, sunt devastate peste 3000 de imobile, pagubele se ridică la peste un miliard de lei. Rose De Weldeck îşi publică volumul despre România, care se numeşte chiar „Athenee Palace”, un an mai târziu, la câteva luni după ce SUA declară război Germaniei, după Pearl Harbour.

Tot în cadrul seriei de documentare „Bucureşti Strict Secret”:


Spune-ți opinia, fă-te auzit!