Bucureştiul nu văzuse niciodată atâţia oameni adunaţi laolaltă, câţi au venit la Băneasa, neştiind dacă să-şi creadă ochilor sau nu. Minunea tehnicii, zborul cu „avioplanul”, s-a petrecut cu mari emoţii şi suspecte amânări în octombrie 1909.

S-au estimat atunci 40.000 de oameni, plătitori de bilet, care au călcat gazonul proaspăt înierbat al hipodromului de la Băneasa pentru a participa la mondenitatea tehnico-ştiinţifică nemaivăzută la Bucureşti, zborul cu „avioplanul” executat de celebrul aviator francez Louis Bleriot. El făcuse deja senzaţie în lumea întreagă, căci la 25 iulie 1909 traversase Canalul Mânecii, plecase de la Calais şi aterizase în Anglia, ziarul „Daily Mirror” chiar punând un premiu de 25.000 de lire la bătaie pentru aşa o ispravă senzaţională. Frenezia a cuprins Bucureştiul.

Istoricul Silvian Ionescu o descrie: „Din momentul în care se anunţă sosirea la Bucureşti a lui Bleriot, hotelurile nu mai fac faţă cererilor, sunt introduse trenuri suplimentare, se fac reduceri pe căile ferate, elevii şi funcţionarii publici capătă zi liberă pe 14 octombrie, chiar tribunalele funcţionează cu program redus şi în decurs de o jumătate de oră, o oră sunt judecate sau amânate peste o sută de procese. La Înalta Curte de Casaţiune nu se deliberează decât 20 de minute. Chiar negustorii şi proprietarii de restaurante cer de la Prefectură permisiunea ca în după-amiaza zilei de 14 octombrie să-şi închidă stabilimentele”.

Cel care se face vinovat de bucuria mulţimilor este prinţul George Valentin Bibescu, preşedintele Automobil Clubului Român, care îşi dorise ca Bleriot să vină şi să zboare la Bucureşti. Comandorul George Sandachi spune de ce: „Prinţul era bântuit, am putea spune, încă de la începutul secolului 20 de ideea de a aduce una dintre cele mai mari invenţii ale omenirii la noi în ţară. Dorea cu tot dinadinsul să creeze o organizaţie care să susţină mişcarea aeronautică din ţară, s-a asociat cu Eugeniu Asachi şi a creat Aeroclubul României, a cumpărat un dirijabil cu care efectuase câteva ascensiuni, dar i se părea prea puţin, si s-a descis sa-l invite pe Bleriot să zboare la Bucureşti”.

Bleriot a acceptat invitaţia contra a 80.000 de lei. Negocierile cu impresarii lui s-au purtat la Budapesta, după semnarea contractului o problemă rămăsese însă nerezolvată. „Trebuia ales locul unde va avea loc, bine, era clar că în Bucureşti, dar aici nu aveai terenuri amenajate, n-aveai de unde alege şi nici timpul necesar pentru a pregăti unul. Atunci, Bibescu s-a gândit la hipodromul de la Băneasa, care fusese înierbat de curând şi arăta impecabil. Trebuia însă convins Alexandru Marghiloman, care făcuse eforturi deosebite pentru a-l înierba. Marghiloman a prevăzut că mulţimea va distruge gazonul, dar a acceptat, îşi dădea seama că e un moment unic in istoria României”, povesteşte comandorul Sandachi.

Pentru a ajunge la Bucureşti, Bleriot a trebuit să contramandeze o audienţă la împăratul Franz Josef. Când trenul lui intră în gară la Bucureşti este întâmpinat, ca peste tot în Europa, ca un semizeu. Ţine o conferinţă la Ateneul Român despre aventura sa deasupra Canalului Mânecii la care participarea pentru lumea bună a Bucureştilor era o chestiune de onoare.

Conferinţa lui, deşi a durat destul, nu aţipeşte pe nimeni. Povesteşte în detaliu şi cum pe malul englez este întâmpinat de un poliţist devenind ulterior celebru, întrucât i-a dat o amendă pentru aterizare pe pământ englez şi pentru că avea un aparat pe care poliţistul nu-l avea în registrul lui. A doua zi, pe 14 octombrie, urma să aibă loc zborul mult aşteptat.

Atmosfera zilei celei mari o reface istoricul Silvian Ionescu: „Aproape toate străzile erau blocate, o masă enormăde oameni se îndrepta spre hipodrom, 5.000 de locuri fuseseră vândute la tribună şi restul la peluză şi in jur. Arterele de acces sunt păzite de poliţie, jandarmi, chiar şi militari au fost scoşi din cazărmi. Autorităţile, ca să nu se profite de pe urma oamenilor, stabiliseră preţuri fixe pentru cupeuri, trăsuri şi tramcare.”

Ce s-a întâmplat miercuri, 14 octombrie, la ora 2.00, când era programată demonstraţia aviatică? Nimic, pentru că, în momentul în care mecanicii au scos avionul din hangar să-l pună în mişcare, motorul şi elicea s-au rupt. Închipuiţi-vă o mulţimea de 40.000 de oameni care au plătit să vadă ceva şi nu primesc ce vor. Din loja regală, regina Elisabeta coboară curioasă să vadă ce s-a întamplat. Salvator pentru Bleriot, căci mulţimea începuse să-l vadă ca pe un şarlatan, dar după ce regina vorbeşte cu el e văzut ca o victimă. Comandorul Sandachi povesteşte ce zvon a început să circule pe seama eşecului: „Unii au tras concluzia că a fost vorba de un sabotaj al reţelei de spionaj germane. Chiar Bleriot, care-si construise avionul, întrebat ce s-a întamplat, a spus ca nu-şi explică. Atunci a intervenit prinţul Bibescu, împreună cu o persoană sus-pusă care a dorit să-şi păstreze anonimatul, e vorba de ambasadorul Franţei la Bucureşti, ca să salveze spectacolul. În numai câteva zile, o elice şi un motor nou, cu tot cu rezervă, au sosit în Gara de Nord, totul în cel mai mare secret, fusese doar vehiculată ideea sabotajului.”

Demonstraţia aviatică este anunţată pentru duminică la prânz. Pe hipodrom s-au adunat şi mai mulţi oameni decât prima dată. Momentul adevărului sosise. „La ora 3.00, emoţia, vacarmul, tensiunea ating maximumul. Bleriot urcă in avioplan, cum se numea la vremea respectivă, şi pe hipodrom se face o linişte cumplită. Elicea se învârte, începe să ruleze, se înalţă spre Bucureştii Noi, apoi face viraj şi se întoarce în faţa tribunei oficiale. Entuziasmul e de nedescris, pălăriile zboară în aer, din tribuna oficială sar prinţul moştenitor Ferdinand, prinţul Bibescu, primul-ministru şi coboară să-l felicite pe Bleriot pe pistă. La ora 4.00 are loc al doilea zbor, Bleriot se ridică la peste 70 de metri înălţime până aproape nu se mai vede, iar la ora 5.00, la al treilea zbor, avionul dispare câteva minute în înaltul cerului. Când se întoarce, Bleriot reuşeste o aterizare la punct fix, chiar în faţa tribunei oficiale”, povesteşte Silvian Ionescu. O nouă eră fusese deschisă.

Urmareste documentarele din seria „Bucureşti Strict Secret”, aici.

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • Dumitru Roman spune:

    Martor la eveniment a fost si inginerul Ion D. Ghica, nepotul scriitorului Ion Ghica. Pasionat fotograf amator, a realizat, de la fata locului probabil, cateva fotografii. Acestea s-au pastrat in arhiva istoricului si genealogistului Radu Greceanu, din Bucuresti.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!