IMG_1406Bucureștiul are un aer îmbîcstit, inghesuit. În mari zone ale lui este pur și simplu urît, o alternanță de cartiere proletare și maidane. E neîngrijit și delabrat, pare părasit. Epoca postindustrială îl face să arate și mai rău – ca un oraș care are trecut dar nu viitor. De unde vine asta? Dintr-un urbanism haotic, de demolările din anii 80, din voluntarismul practicat de regimul comunist. București pare azi un oras din alt timp. Si ce s-a construit dupa 1989 e in afara oricărei viziuni, e făcut de mintuiala, rpwea repede, la intimplare, fără un concept care să aseze lucrurile. In plus totul este subjugat afacerilor imobiliare. In plus lipsa unei curs de apa navigabil sau a unui mare lac, il sufocă și îl lipseste de perspectivă.

Ar trebui întii de toate să ne facem o schiță – cum va fi Bucurestiul în 2050, poate chiar in 2100. Ce așteptăm de la oraș in urmatoarea generație ? Ce nevoi va avea ? Ciți vor locui aici? Heine spunea odată – Planeta numără mai mult imbecili decît locuitori. Suntem așa ceva dacă hazardul, afacerile, lipsa de prevedere vor face in continuare legea. A existat un concurs legat de Bucuresti in urmă cu ani. Cu arhitecți străini și români, dotat cu premii insemnate. Primăria se obliga să realizeze proiectelor ciștigătoare. Premiul intii a fost luat din cîte imi amintesc de un proiect german. După alegerile locale, primul gest al primarului abia ales a fost să îi anuleze rezultatele. Pacat. Proiectele prezentate atunci erau incurajatoare, ofereau soluții rezonabile,etc. Explicația renunțării – aplicarea lor echivala cu scoaterea din piine a afaceristilor imobiliari care roiau mai ales in jurul primăriei. Primaria dorea sa aibe mîinile libere în privința autorizațiilor, etc.

arhiva-bucuresti-strict-secretDe atunci nu s-a mai făcut nimic. Ca urbanism Bucureștiul este pradă neorinduielii și lipsei de viziune. Mergem spre nicăieri. Citeva mari proiecte clarificatoare ar trebui lansate pe baza unei o imagini cit decit exacte despre ce vrem să fie orasul in acest secol. Fac aici o propunere.

Unul ar fi Canalul Dunarea-Marea Neagră care ar reinvia partea de sud a orașului, moartă după demolările efectuate pentru Casa Poporului in anii 80, cind orașul a fost rupt in două. Nord/sud. S-ar da astfel un port la Dunăre orașului care ar conecta Bucurestiul cu magistrala europeană Rin/Dunăre. Capitala ar pierde caracterul provincial pe care il are azi. Canalul ar fi o nouă sursă de venituri pentru oraș, practic inepuizabilă. In alte țări (Franta, Olanda, Germania) aceste canale navigabile au fost ridicate in anii 1500-1600. E vorba de doar de 60 km, care s-ar umple de așezări noi, centrate pe turism și comerț. Ar rezulta o conurbație cu un potential economic practic nelimitat. Ar schimba radical poziționarea Bucureștiului și ar oferi o perspectivă de dezvoltare reală pentru secolul al XXl-lea.

Doi. Un alt proiect care ar schimba esențial perspectiva Bucureștiului ar fi legarea lacurilor de la nord și est, indiguirea lor, plantarea de instalații portuare, concomitent cu mutarea centrului de greutate, mai ales pentru administratie, la nord, dincolo de lacuri. De fapt lacurile ar trebui să devină pînă în 2050 – conectate cu canalul Bucuresti Dunare- ceea ce ii lipsește orasului azi, o cale navigabila suficient de largă și de generoasă. Malurile lor ar trebui să fie inima orașului, noul lui centru. Astfel Bucureștiul între ape ar deveni o capitala europeana pentru secolul al XXl-lea.
STELIAN TANASE
CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Alătură-te discuției O singură opinie publicată până acum

Leave a Reply to Dana Cancel Reply