IOANA PAVERMAN
Un tanc bătrân se târăște greoi pe străzile orașului cândva numit Stalingrad. În spatele grămezilor de tinichea se aliniază bărbați-soldați. Uniforme prăfuite. Tropăie aliniați, se uită în gol. Par soldăței de tablă, cu cheiță. Scârțăie din încheieturi. Doar au trecut 70 de ani. Cineva ar trebui să-i mai ungă nițel. Shagom Marsh! Undeva, într-un balcon, Natasha flutură batista și-și șterge lacrimile. Curg șiroaie pe obraji. Prestupnyy! Pe un acoperiș cu țiglele căzute un lunetist vânează dușmanul. E frig, degetul i-a amorțit pe trăgaci. Bulevardele largi sunt pline de fantome și de pete de sânge, de moloz și de foame.
Rusia își amintește. Pe 2 februarie s-au împlinit 70 de ani de când ultimele unități germane aflate la Stalingrad au pus armele jos. Au murit în 5 luni, 1 săptămână și 3 zile mult peste 1 milion de oameni. Victime ale istoriei. La Stalingrad românii au fost în jur de 250.000, dintre care vreo 160.000 și-au pierdut urma; morți, dispăruți etc. Numele rezonează cu un coșmar, atât pentru ce s-a întâmplat atunci, cât și pentru ce a urmat după. Da, Rusia își amintește. Românii, însă, o mai fac?
Mă leg de întrebarea asta și pun degetul pe un album muzical. Se cheamă exact așa, “Stalingrad”; sau, mai complet, “Bacovia Overdrive vol.1: Stalingrad”, și este expresia muzicală a uneia dintre cele mai sângeroase prezențe artistice din România. Robin and the Backstabbers. Mintea din spatele cuvântului este Robin, însă n-aș putea spune de unde alegerea. Văd doar vag, cu coada ochiului, că dincolo de cuvânt stă un soi de trăire a vieții sub forma unei lupte dusă pe viață și pe moarte din care scapă nu cel mai puternic, nu cel mai deștept, nu cel mai bogat, nu cel mai virtous, ci cel mai îndărătnic. Printre crime, sinucideri, gloanţe, cuţite, foame, apă înghețată și sânge rămâne în viață cel care lasă moartea să-i înfigă ghearele-n ceafă, dar care, din aroganță sau încrâncenare, refuză pur și simplu pieirea.
Stalingrad e un întreg concept. E acolo o înșiruire de lucruri fundamentale, coborâte din Vechiul Testament (răzbire, supraviețuire), din Confesiunile Sfântului Augustin (“dacă nu mă întreabă nimeni, ştiu ce este timpul, dar dacă mă întreabă cineva, nu mai ştiu”), din poeziile lui Bacovia (metafora nevădită), din Fenomenologia limbajului a lui Merleau-Ponty (limbajul ca nucleu al culturii), din urletele lupilor la lună, din cântecul greierilor din curtea lui Naum, dintr-un cimitir de elefanți, dar și din gestul de a-ți scoate pălăria și de a face o reverență în fața istoriei.
Probabil că prin Occident, dacă albumul “Bacovia Overdrive vol.1: Stalingrad” ar fi ajuns în mâinile vreunui sociolog, continuator ar tradiției adorniene, ar fi fost conștincios discecat. Lăsarea titlului la voia întâmplării nu ar fi nici corectă, nici cinstită. La urma urmei, coincidențele sunt doar scuzele simple ale celor care nu prețuiesc sensul și înțelegerea.
Acum aproape doi ani, Robin îmi vorbea solemn despre faptul că-n lumea asta nimic nu e întâmplător. Există contexte care generează forțe care îi pot face pe oameni să acționeze într-un fel sau altul. Îl întrebam atunci, apropos de asta, dacă mai e cu putință ca cineva să creeze astăzi „muzica unei generații”. Să readucă în prezent puterea cuvântului pus pe partitură pentru a da viață unor idei încuibate. „Nu. Adică ba da, noi”, îmi răspundea. „Nu atât prin valoare, cât prin faptul că, cel puţin eu, sunt conştient de asta şi mi se pare că toate cântecele noastre atacă, cumva, problema.” Imediat după ce a rostit vorbele astea am ascultat Fabrizio De Andrè și am uneltit o poveste despre cum un tun ascuns în curtea casei te poate transforma în ultimul cetățean liber al faimoasei societăți civile.
Cam acolo e și Stalingrad, cel din istorie, cel din amintire, cel din cuvinte, cel din manuale. Un cântec l-a scos de sub teancul de dărâmături și l-a asociat ritmului vieții. Schimbă, oare, postmodernismul modul societăților de a glorifica un personaj sau un eveniment? Cu siguranță, poate fi o perspectivă cu privire la aducerea aminte.
http://www.stelian-tanase.ro/bucuresti-strict-secret/romanii-la-stalingrad/