1922Le spun uneori studenților mei că nu suntem încă o țară, chiar dacă avem de aproape 100 de ani un stat cu acest nume, România. Ideea e că unirea din 1918 s-a realizat prea recent și că provinciile aduse la un loc, cu istorii prea diferite, cu diferențe prea mari de cultură și civilizație, nu au avut timp să se sudeze. Românii nu sunt o comunitate deocamdată. Unde mai pui că de fapt în 1940 dezvoltarea normală a României s-a terminat și s-a reluat abia în 1990, după 50 de ani. Istorie europeană ne-a fost potrivnică. Dacă pui cap la cap acest date te-ai lămurit cam despre ce este vorba. Lipsa timpului și a șansei istorice a dus la existetența a două Românii distincte.

Toate aceste considerații mi-au fost reamintite zilele astea de harta electorală rezultată după votul din 2 noiembrie. Avem o Transilvanie colorată în albastru pe de o parte și Vechiul regat colorat în roșu. Mai există și o insulă verde cit trei județe locuite de maghiarime în mijloc – dar noi scriem aici despre 20 de milioane de români. Dacă harta arăta ca o tabla de șah nu ar fi fost nicio problemă. Dar acest decupaj intre două zone -separate și geografic de Carpati – cu caracteristici distincte, da. Harta electorală din 1990,1992 a dat același desen, care separa două Românii. Atunci cineva enervat din Transilvania mi-a zis așa – Rămîneți voi cu România voastră. Care ar fi deosebirile, totuși ? Transilvania are un indice de alfabetizare superior Vechiului Regat, are un standard de viață mai ridicat, un grad de urbanizare mai mare. Transilvania e mai industrializată decît Vechiul Regat. Etc. Mă opresc aici cu comparațiile.

Cînd treci cu mașina pe șosea de la Pitești la Sibiu, parcă ai intra în altă țară, nu te-ai afla tot în România. Casele sunt mai îngrijite, drumurile mai bine întreținute, curățenia satelor e mai mare, lumea e mai educată și mai politicoasă. Asta nu e de ieri de azi. Dinicu Golescu cînd a plecat în pribegie in 1821 de la București la Brașov și a dat peste un oraș construit din piatră, a înțeles gradul de înapoiere al Țării Românești. La o analiză, putem spune că situația nu s-a schimbat pină azi, 2014. Diferențele dintre Transilvania pe de o parte și Moldova/Țara Românescă pe de alta au rămas la fel de mari. Niciodată aceste provincii zise românești nu s-au apropiat ca nivel de trai, civilizație și cultură. Prăpastia/barierele au rămas aceleași. Lucru esențial – înapoierea Munteniei și Moldovei este principalul obstacol în calea europenizării României.

Mai e nevoie de cîteva generații pentru a face corecțiile necesare. Dacă Transilvania mai are bineînțeles răbdare și timp să îi aștepte regățeni.

PS Sunt bucureștean/regățean de mai multe generații.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!