CE PASIONANȚI ERAU ACEI ANI !

Am fost ieri la Ateneul Român, la prînz, unde s-a organizat o aducere aminte a 25 de ani de la înființarea Alianței Civice. Da, a existat cindva o puternică mișcare care a aduna milioane de oameni și dădea in vremuri foarte grele o mare speranță de mai bine. Am fost invitat ca unul dintre fondatori. Am făcut parte din primul comitet director etc. La Ateneu ieri sîmbătă 14 nov 2015 am întilnit/zărit mulți cunoscuți cu care la inceputul anilor 90 am combătut pentru democratizarea României. Uitasem de unii dintre ei, imi pare rau, memoria orice ai face iti joaca feste. Cred că ei ei pe mine m-au uitat. Trecerea anilor a lăsat semne peste noi toți. Cîteva nume din holul Ateneului. Incep cu Ana Blandiana și Romulus Rusan care au patronat intîlnirea. Apoi Mihai Șora, extraordinar de tinăr la cei peste 90 de ani ai săi. Au mai fost Petre Mihai Băcanu, (jos pălăria prietene), dr Nae Constantinescu, Radu Filipescu, Ion Caramitru, Stere Gulea, etc. Să mă ierte cei nepomeniți aici. S-a păstrat un moment de reculegere pentru cei dispăruți dintre noi între timp. S-au ținut discursuri (din fericire scurte). Unele de dreptul emoționante.

Să ne amintim imprejurările apariției celei mai mari mișcări civice din ultimiii 26 de ani . La 15 nov, cu prilejul a trei ani de la protestul muncitorilor din Brasov, Alianța Civica si-a marcat nașterea ( apăruse cu o saptămînă mai devreme printr-un anunț in Romania liberă si saptaminalul „22 „pe care-l conduceam. A fost anuntat un miting in Piata Palatului. Eram curiosi sa vedem cita lume vine. A fost o surpriza si pentru cei mai optimisti dintre noi. A participat o jumătate de milion de oameni. Nu existau rețelele facebook. Exista o singura televiziune si aceea in mina puterii,etc. 90% din presa era alaturi de FSN. Comparati acest 1/2 milion de participanti cu cifrele ultimelor proteste.. A fost probabil cel mai mare din miting din istoria Romaniei recente.

Alianta Civica a fos pusa la cale in vara 1990 de o mina de oameni. Asta a fost cam la o luna după marșul cămășilor albe. A fost o reacție energica a societății, a bucureștenilor la mineriada din 13/15 iunie care a dus și la înăbușirea cu violentele stiute a fenomenului protestatar. Piața Universitatii ținuse 7 săptămîni și se intipărise puternic in spiritul oamenilor. Spiritul acelor zile de protest anticomunist nu avea cum dispară odată cu năvala batalioanelor de asalt mineresco-securiste, așa cum și-au imaginat Iliescu, Roman și ceilalți lideri FSN.

In vara 1990 au avut loc mai multe intîlniri intre intelectuali, gazetari, artisti, activiști civici la sediul cotidianului România liberă din Casa Scânteii, si la sediu „22”de pe Calea Victoriei nr 120, dar și in diferite case. Pină s-a găsit formula exactă și ce aveam de făcut, discuțiile au fost lungi și dificile. Au durat pină în octombrie,cind am a vut un concept clar și au fost gata documentele incepind cu statutul. S-a lucrat in condiții de deplina conspirativitate. Cind au aflat SRI și șefii FSN ce punem la cale era deja prea tirziu, mișcarea pornise. Văzusem exact de ce erau în stare serviciile în 13-15 iunie. Învățasem lecția. Eram cam ca Solidarnosc după lovitura militară a generalului Jaruzelski din 13 dec 1981. Il consideram pe Iliescu periculos pentru democrație, că are miinile murdare de singe. Ceream judecarea lui și a responsabililor pentru 13-15 iunie. Dar priveam mai mult spre viitor și bătăliile care trebuiau date de atunci incolo.

Toate țările din estul si centrul Europei traversaseră acest fenomen, al mișcărilor largi, de ridicarae a societății civile. De la Fronturile Populare din republicile sovietice (URSS incă exista în 1990) pină la mișcările civice din Polonia, Ungaria, Cehoslovacia, RDG. România nu avea cum să fie o excepție. Acesta era cadrul istoric. Eram la un an numai după caderea regimului comunist. Multe lucruri erau incă neclare. Evoluția României era foarte problematică, mai ales după mineriadă. Romania era total izolată pe plan internațional. Era necesară o ripostă și un proiect alternativ pentru Romania la cel de glasnost și perestroika lansat de Iliescu, Brucan&FSN. Imi spusesem deja părerea în ianuarie 1990 in „22 ” cind am scris un editorial cu titlul ” NU PERESTROIKA!”. Pentru mine, dar și pentru prietenii de atunci era clar că dorim o democrație de tip occidental, nu o improvizatie postcomunistă, nu un „socialism cu față umană” a la Dubcek, dictat de Moscova.

Asa incît atunci cind am inceput să stringem in iulie/august mizel noastre erau destul de sedimentate, mai urma să găsim caile concretede a le realiza. Dupa indelungi dicsutii nocturne si diurne – purtate si in contradictoriu – planul nostru s-a așezat. Nu imi aduc aminte cine a venit cu numele Alianța Civică. Parcă Petre Mihai Băcanu. Urma ăa fie o marea mișcare civică apartidică, o miscare capabilă să mobilizeze lumea româneasca. Voiam sa o desprindem de trecutul recent pentru a impune reforme economice și politice. Am vrut să marcăm lansarea Alianței Civice cu un mitin. De ce în 15 nov 1990 ? Ca să marcăm legatura noastră cu protestul muncitoressti din Brasov. Voiam să ne afirmăm care ne sunt rădăcinile

Alt punct era că voiam să testăm impactul ideii noastre și forța Alianței Civice pe teren, concret. Ce sa intimplat in acea zi, ea fost peste asteptări.Participarea lumii bucurestene a fost extraordinara. De aici incolo este istorie. Cu bune și rele. Am să fac poate un rezumat cindva al activiataii Aliantei Civice, si motievle diminuăriei in timp. La fel s-a intimplat in tot in toate tarile foste comuniste,in aceeasi perioada.

Ce pasionanți au fost acei ani! Si ce ani tulburi și cenusii trăim azi! Cîte iluzii am avut, cîte s-au indeplinit dintre ele!? …Pentru melancolici nu e un exercițiu prea ușor.

STELIANA TANASE

copyright www.stelian-tanse.ro