CELE MAI MULTE PROSTITUATE

„Românul… vorbeşte o limbă de origine latină, puternic impregnată de elemente de sorginte slavă şi asiatică, o limbă dificil de articulat, dură şi lipsită de muzicalitate la auz. Are şi trăsături latine: surescitare, candoare, spiritualitate şi talent pentru luări de poziţie isterice în momente tensionate. Este leneş şi mândru asemeni spaniolilor, însă fără aceeaşi savoare; sceptic şi libertin ca un francez, dar fără gustul rafinat specific francezilor; melodramatic şi emotiv ca un italian, însă fără şarmul aparte al acestora. Un fin observator i-a numit cândva pe români „francezi de mâna a doua”, iar un altul „italieni ţiganizaţi.”

„Vânzătorii, taximetriştii şi ospătarii sunt puşi pe furtişag şi lipsiţi de eleganţă; dacă nu te pot înşela, aleg să joace cartea mâniei şi a injuriilor, asemeni unor maimuţe nebune. De câte ori nu mi-au repetat prietenii mei români: nu te duce indecis la magazin, pentru că patronul este român, deci sigur te va înşela. Găseşte mai bine o prăvălie a unui francez sau a unui neamţ…”

“Bucureştiul nu are nimic original, nimic individual. Totul este de împrumut. Un Rege frumuşel, de origine germană, locuieşte într-un palat drăgălaş, împrejmuit de o curte împopoţonată, care seamănă mai curând cu o prefectură franceză. Guvernul este asemeni celui belgian… Poliţiştii franţuziţi îi agresează pe acei ţăranii, oameni ai pieţelor, care îndrăznesc să taie Calea Victriei, întrerupând, astfel, procesiunea vreunei femei întreţinute. Cabaretele şi music-hall-urile se aseamănă cu cele mai puţin interesante localuri din Montmartre; găseşti reviste inspirate din cele mai anoste jurnale franţuzeşti. Totule este acoperit de o pâclă de frivolitate de inspiraţie franceză – fără substrat, fără şarm.”

[Hotelul Athenee Palace în anii când aici a stat John Reed]

Cine a fost John Reed? Unii au văzut filmul cu Waren Beatty, Jack Nicholson şi Diane Keaton, “The Reds”, “Roşii”, adică bolşevicii. Cam edulcorat şi romantic, ne spune o poveste imaginară stil Hollywood despre un personaj real. John Reed, a fost jurnalist american, absolvent de Harvard. A aparţinut unei familii bogate. Surprinzator, devine încă din studenţie un radical de stînga, apoi adept al lui Lenin. In 1913, ca jurnalist, participă la revoluţia mexicană. In 1915 vine în Europa în calitate de corespondent de război. Viziteaza Grecia, Serbia, ajunge şi in România. Stă cîteva zile la hotel Athenee Palace. Grăbit, face notele reproduse aici, despre Bucureşti. Vrea să fie interesant pentru cititorii lui newyorkezi şi deloc să spună adevarul şi să înţeleagă societatea românească. De altfel, aşa cum ne arată biografii lui, era o perioadă cînd îşi petrecea vremea ca un boem, în beţii, nopţi pierdute frecventînd bordeluri, întreţinînd relaţii cu prostituate în oraşele prin care trece, New York, Paris etc. Mai poposeşte odată la Bucureşti, după ce a fost arestat la Kiev şi trimis înapoi de autorităţile ruseşti. În septembrie 1917 revine în Rusia. Asistă la putch-ul organizat de Lenin&Trotski. Va scrie o carte “Zece zile care au zguduit lumea” citită şi azi. Serghei Eisentein a făcut un film “Octombrie”, în 1927. Reed i-a întîlnit de mai multe ori pe Lenin, Trotski, Zinoviev, Radek etc. A fost între 1918/1920 comisar al Komintern, fiind folosit ca “americanul care s-a raliat marii revoţutii”. În octombrie 1920 moare de tifos şi este înmormintat în zidul Kremlinului, alături de Inessa Armand, amanta lui Lenin.

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Daniel spune:

    Dupa 1900 parca toata lumea intrase in criza. Dorea o schimbare fara sa stie ca in realitate se cufunda in abis. In doar 2 decenii la belle epoque disparea de parca nu ar fi existat niciodata. Comunismul si ulterior nazismul au devorat tot ceea ce era frumos. Ceea ce a urmat ulterior a fost mizerie, sange si degradare umana. Romania era la marginea unei Europe civilizate. A ramas acolo. Acum putem sa tragem ponoasele a ceea ce s/a intamplat atunci.

  • George spune:

    Asa cum un om atrage oamenii in functie de personalitatea lui… Asa si el a expus Romania cum o vedea tot el… prin prisma experientelor lui personale. Asta nu inseamna ca Romania era 100% asa cum a descris-o. Sunt convins ca este o mica parte dintr-o fotografie mai mare. Adevarul este ca nu cred ca l-a interesat cu adevarat sa vada „the big picture”, ci doar o mica particica. Avea contact cu un anumit gen de oameni, lua contact cu un anumit gen de situatii, si ca atare ne impartaseste un anumit gen de intalmplari, situatii, etc. Daca eu ca om sunt certaret in mod categoric ma voi certa cu alti oameni, si chiar daca situatia nu va permite acel gen de eveniment in mod categoric il voi crea… Daca sunt bun voi vedea oamenii din perspectiva mea. Ori ce putem sa intelegem cand ni se spune ce fel de societate frecventa acest om? Si mai ales atunci cand ni se spune ca era un apropiat al regimului comunist, si a lui Lenin… Asta nu inseamna ca tot ceea ce relateaza este fals. Doar ca nu trebuie luat ca generalizare, ci doar ca o vedere din perspectiva unui om avand o anumite viziune, viziune care nu putea sa cuprinda o vedere de ansamblu a societatii romanesti. Este parerea mea.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!