Lexicul se schimbă continuu. Daca lipsești 10 ani din țară – imi spunea un amic – nu prea mai înțelegi ce se vorbeste la București. Apar cuvinte noi, dispar altele. Se răspindesc sau își restrîng frecvența folosirii. La inceput cuvintele – în zona de care ne ocupăm – apar ca sa cifreze un limbaj, să ascundă, ca să nu înțeleagă cei din jur sau care ascultă la telefon. Cuvintele/expresiile argotice apar la o periferie, ( nu neapărat una geografică) pentru a ajunge in centru. Încep de jos pentru a ajunge sus, in elita societății.
Multe cuvinte prind cheag, se imbogățesc cu sensuri noi și ies din zona unui limbaj codat și a argoului pentru a-si face intrarea triumfală în limbajul colocvial sau in limba literară. Aceasta nu are decit de ciștigat, capată un dram de expresivitate în plus. Limba propovăduită de Academie, de îndreptare și dicționare este ternă. Astfel e în massmeida unde sunt folosite maxim 80-100 de cuvinte, indiferent de subiect. Ideea este ca un limbaj simplificat cu un lexci limitat este înțeles de cititor, de telespectator și asta asigură tirajele si audiența. Nu mai vorbesc despre limba de lemn a politicienilor, un adevărat masacru.
In argou lucrurile au un mai mare dinamism pentru că nu exista o instituție (școala, mass-media etc ) care să le fixeze in limbă. Sunt utilizate cît sunt de folos, cit exprimă o realitate, apoi sunt aruncate la coș ca un kleenex. Ele sunt ca romîânii care muncesc in Occident. Nu iau locul nimănui, fac numai acele munci pe care nu le fac alții.
Ne-am ocupat de mai multe cuvinte și expresii din argou referitoare la sfinta corupție românească. Corupția a luat o amploare de neimaginat. Fenomenul este perfect reflectat în lexic, în argou in primul rînd. Am amintit aici pe blog (vezi arhiva) de ȘPAGA, PARA-NDĂRĂT, ȘMEN, BLAT, ȚEAPĂ etc. Azi alte citeva.
COCO echivalent cu parai, parale, marafeți, lovele, biștari, verzituri. Adică ban – euroi, dolărași, lire. Dacă nu ai așa ceva prin buzunara sau in cont ești un om mort, vrednic de dispreț, un amărit, un coate goale, un mațe fripte. Nu te bagă nimeni în seamă pe nicăieri. La COCO ajungi prin diverse metode – șmanglind, dînd cu jula, jefuind, dînd țepe, etc.
Riscul este să ajungi la PÎRNAIE. I se mai zice și țuhaus, hîrdău, pușcărie, închisoare, mititica, bulău, după preferințe. Ești închis – adică ești priponit pe diferite termene, (cotolani, coți ).
RECHIN este folosit pentru barosan, mahăr, grangur, șef, lider. Poate să fie un șef de bandă, liderul al unui grup infracțional, un mare mafiot sau bancher, dar și un politician influent. E un jupin, un naș. Ăla cu paralele, cu recompensele, cu pedepsele, cel cu putere să facă bine sau rău cuiva. D-zeul mahalalei, al închisorii, al clanului. Rechinul dă ordine, ceilalți se supun si execută. ( VA URMA )
STELIAN TĂNASE
CITIȚI ȘI ȘERUIȚI
Copyright www.stelian-tanase.ro
Pe mine cel mai rău mă zgârie pe creier PROACTIV, adică? Pare a fi utilizat ca opus al lui REACTIV (şi aceasta fiind o acţiune nocivă într-o organizaţie dacă se referă la persoane). Cred eu ca vor să-l folosească în loc de „a avea iniţiativă” dar, a avea iniţiativă din punct de vedere profesional este una si a fi PROACTIV este cu totul altceva ( căci se referă la acţiune). Eu înţeleg aşa: a fi PROACTIV înseamnă a face acţiuni de capul tău, a acţiona INAINTE de a discuta cu cineva oportunitatea, legalitatea sau competenţa pentru o acţiune! Cine vrea astfel de angajaţi? Mulţi !!!