CRONICA UNEI MORȚI ANUNȚATE, OLTCHIM

By 19 februarie 2013Graffiti

228Zilele acestea una dintre puţinele companii româneşti care a mai supravieţuit tranziţiei, Oltchim, îşi joacă ultima carte…Deja pacientul e „în comă”, dacă ar fi să îi citez pe oficialii români, iar producţia este pe butuci, parţial oprită…Ministrul economiei îşi va încerca din nou norocul la Marea Poartă de la Bruxelles, singura care poate da o gură de oxigen bolnavului, aprobând un ajutor de stat minim de 45 de milioane de euro care să permită statului să repare ce se mai poate repara în vederea unei eventuale şi tot mai utopice privatizări.

De ce utopică? Pentru că e greu de crezut că cineva serios se va aventura să recupereze o astfel de afacere, chiar dacă ea va fi pusă din nou pe roate de stat…Pentru că în urma „curaţeniei” promise de administratorul judiciar şi extirpării tuturor tumorilor care au ros combinatul, nu va mai rămâne mare lucru…În fine, pentru că sindicatele reprezintă o ameninţare la adresa oricărui investitor şi aici voi face o mică paranteză pentru a-i da dreptate ministrului economiei care i-a certat pe liderii sindicali că vociferările lor sperie şi nu-şi au locul…Nu-şi au locul pentru că ani de zile, cât timp combinatul era vândut la amanet, muncitorii au tăcut…Au tăcut şi când fostul lor lider a avut grijă să se îmbogăţească de pe urma lor…Au tăcut şi când un clown şi-a bătut joc de ei păcălindu-i că va cumpăra combinatul cu un sac cu bani şi sloganuri electorale…

Reluând discuţia despre şansele de supravieţuire ale Oltchim aş spune că acestea sunt aproape de zero şi că ceea ce încearcă acum ministrul economiei e un act de bravadă, don quijotesc, care e greu de spus dacă este făcut cu bunăcredinţă sau e doar o încercare de a nu-şi atrage critici postume că a îngropat Oltchimul…

Eu aş spune însă că răul a fost deja făcut şi că mai înţelept ar fi ca statul să încerce să închidă această rană cu costuri cât mai mici…
LEA BERZUC

 

Spune-ți opinia, fă-te auzit!