CU PINOCHET ŞI BĂSESCU LA REFERENDUM

By 30 iulie 2013Graffiti

468Am văzut recent un film „NO”, chilian, dedicat referendumului care l-a răsturnat pe dictatorul Augusto Pinochet (n. 1915- m.2006 ). În 1973 Pinochet a condus un putch care l-a răsturnat (si ucis ) pe preşedintele de stînga Salvador Allende (amîndoi masoni). Dictatura lui Pinochet este şi azi controversată. Adversarii îi reproşează maniera ilegală şi sîngeroasă în care a preluat puterea, ( a atacat cu armata palatul prezidenţial La Moneda ) şi victimele regimului (peste 3000). Adepţii săi amintesc că în timpul regimului său a făcut din Chile ţara cea mai prosperă ţară din America de sud. Sigur de puterea şi popularitatea sa, la presiunea internaţională, ( mai ales din SUA care s-au aflat de altfel în spatele putsch-ului din 1973 ) Pinochet a organizat în 1988 un referendum. Spre surpriza tuturor l-a pierdut şi a pinochet 8trebuit să se retragă. A fost o retragere dificilă, prelungită, în mai mulţí paşi, pentru că Pinochet s-a agăţat de putere. Nu a recunoscut decît în ultima clipa ( la presiunea Washingtonului) rezultatul referendumului şi doar formal. A predat preşedinţia abia doi ani mai tirziu, în 1990. A rămas în continuare comandandantul armatei ( 8 ani), apoi a devenit senator pe viaţă. Totul pentru a se proteja de crimele comise în timpul regimului său şi de a ocoli un proces. Şi retragerea lui Băsescu, cred, că va dura, va fi o agonie lungă.

Filmul povesteşte episodul referendumului şi urmăreşte cum o echipă improvizată din realizatori tv, lideri politici, experţi in publicitate, au organizat campania Opoziţiei, cum a făcut ca îndemnul NO să devină dominant. NO a insemnat răsturnarea lui Pinochet. Cum această echipă care a pornit fără resurse, fără acces in massmedia, supravegheată şi intimidată de Poliţie şi serviciile secrete – fără şanse deci – a cîştigat referendumul. universitate 113Pinochet a pierdut.

Am participat începind din 1990 la mai multe campanii electorale şi am putut să îmi dau seama de autenticitatea descrierii a ce se întîmplă într-un staff de campanie, aşa cum este suprinsă în film. Comparaţiile cu referendumurile din România din 2007 şi 2102 sunt inevitabile. Tema este aceeaşi. Băsescu nu e Pinochet, nu are un bilanţ sîngeros şi nu a luat puterea printr-un putsch, nu a scos armata în stradă etc. Băsescu e un preşedinte legitim, dat de urne, Pinochet nu a fost. Prin referendum el a căutat legimitatea. Alte deosebiri. Pinochet a venit la putere printrun putsch, în schimb regimul lui a fost unul de succes. Chile a cunoscut o perioadă de boom economic. Corupţia a fost combătută şi a fost mult redusă. S-au luat măsuri economice eficiente ( datorate Şcolii de la Chicago, lui Jeffrey Sachs care a inspirat şi reformele din Polonia in anii 90 ). În 15 ani Chile a ajuns povestea de succes a Americii de Sud.

pinochet 6În comparaţie, România nu este povestea de succes a Europei, dimpotrivă. Regimul Pinochet a început sub auspiciile cele mai proaste în septembrie 1973. Regimul Băsescu, instalat pe pragul 2004-5, a preluat o ţară la cheie, sub bune auspicii, pe un trend economic crescător. Băsescu a promis combaterea şi stîrpirea corupţiei. Nu a reuşit să o facă. A generat cel mai corupt regim de după 1989. Băsescu nici nu mai vorbeşte despre aceasta temă, care totuşi in 2004 l-a adus la putere. A promis prosperitate, locuri de muncă, creşterea standardului de viaţă ( S-o duceţi bine!). Rezultatul e la polul opus. Populaţia a sărăcit grav în regimul Basescu. În ultimii ani clasa mijlocie care prospera la începutul şi mijlocul anilor 2000, este în mare declin numericeşte şi ca forţă economică. În Chile s-a produs între 1973-1988 fenomenul invers. Clasa mijlocie a proliferat masiv. Chile este azi o societate a clasei mijlocii.

590In fine, în Chile referendumul a fost iniţiat de dictator. În România de Opoziţie. Asemănarea este că iniţiatorii au pierdut de fiecare dată. Pinochet în Chile, şi Opoziţia în România. Aşadar nu faceţi referendum, că îl pierdeţi ! De ce s-a pierdut referendumul la Bucureşti ? Cred că întii de toate cauza a fost lipsa unui ethos. Asta a dus la incapacitatea de mobilizare necesară. Masa critică antiBăsescu nu s-a format. Adevăr valabil nu atît la nivelul corpului electoral prezent în nr. mare la urne, cît la nivelul elitelor (politice, afaceri, culturale). Mărşăluind sub sloganul „Jos Băsescu! ” şi neoferind altceva nimic, ( o perspectivă clară pentru viitor) a greşit grav tactic. Sloganul „Jos Băsescu! ” s-a dovedit insuficient. O negaţie nu oferă nimic. Reproşurile, acuzaţiile nici ele nu aduc voturi. Opoziţia din Chile a reuşit să îşi formuleze oferta într-un limbaj pozitiv. A dat o perspectivă asupra zilei de mîine. Aşa a cîştigat.

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • sorge spune:

    Dupa cum se stie ,Romania a mers din rau in mai rau .
    Este Basescu parte istorica din ce este mai rau ?
    A fost el programat sa produca rau ?
    Pt ca putem spune ca din 90 si pina acum ,am avut parte numai de coincidente din ce in ce mai proaste .
    Concluzia care se impune pt poporul roman ,este ca daca scapam de Basescu ,NU VOM SCAPA DE ACEASTA CLASA POLITICA .

Spune-ți opinia, fă-te auzit!