La Zurich am căutat locul de unde a plecat Dada la 5 februarie 1916, cu Jean Arp, Hugo Ball , dar și cu Tristan Tzara și frații Iancu veniți de la București. Niște tineri, refugiați in Elveția de teamă să nu fie trimiși în tranșee, se gîndesc să ofere la această adresă mici spectacole improvizate, un amestec de recitaluri poetice, dans și muzică. Erau gesturi provocatoare, război declarat burgheziei și militarismului, contestație și rebeliune, laolaltă cu farse și pastișe. Cam de aici începe un capitol extrem de important din arta secolului XX.
Spiegelgasse nr. 1(“strada oglinzii”), o stradă îngustă, dacă deschizi brațele în cruce poți să atingi zidurile care o mărginesc. La București ar veni undeva în cartierul istoric. Plin de cafenele cu mese pe caldarîm, multe magazine
cu cadouri, pantofi, ceasuri, telefoane mobile, modă, etc. Se aud toate graiurile pămîntului, dar mai des aud vorbindu-se rusa și chineza. Găsesc locul destul de repede, venind pe Munstergasse , la nr 26, cabaretul se gasește la intersecția cu Spiegelgasse. E destul de întuneric, nu am vrut să amîn întîlnirea pentru a doua zi. Un colț anonim vizavi de un magazind de articole de baie, săpunuri, șampoane. Pe zid sunt rezemate cîteva biciclete. Pe aici le vezi peste tot. Cabaret Voltaire e închis, mă uit prin ferestre. Intru la noroc și dau de un tînăr – pare un amestec de administrator și paznic care strînge lucrurile la sfîrșitul zilei. Îmi spune că e închis, cabaretul se deschide abia peste o săptămînă, deocamdată e în renovare. Îi spun că vin România și aș vrea să văd locul. Îmi răspunde, neașteptat și flatant, că pentru 
români localul este deschis tot timpul. Era un elogiu adus rolului jucat de Tsara și frații Iancu la nașterea dadaismului.Eram curios sa vad locul despre care deja scrisesem (dupa jurnale, scrisori, fotografii, etc.) In romanul „Dracul si mumia”(ed TREI, 2015 )
Acum locul este tot Cabaret Voltaire, după ce decenii fusese complet uitat, diferiții patroni ai acestui spatiu dîndu-i alte destinații. Și in 1916 Cabaret Voltaire s-a inchis repede din cauza protestelor vecinilor deranjați de zgomoturl nocturn. Elvețienii iubesc linistea, si au cerut izgonirea gălăgioșilor rebeli. În anii 2000 a inceput resurecția locului, cînd niște artiști locali au ocupat ilegal localul constînd intr-un parter și un subsol. A fost un gest în spirit dada, dar asta nu i-a scutit de complicații – au fost evacuați de politie. A fost un scandal care a atras atenția, finalizat prin strîngerea de fonduri pentru cumpărarea și redeschdierea localului așa cum a fost în 1916, – lucru întîmplat în 2017. Artiștii de aici încearcă să reia prin memorie, dar și prin diverse evenimente – mișcarea dada de unde a rămas după ce dadaiștii au părăsit Zurich-ul pentru Paris sau Munchen…Acum găzduiește un magazin de cadouri dada, o galerie de expoziții, la subsol, o cafenea. A recăpătat viață.
STELIAN TANASE
CITESTE SI DA MAI DEPARTE!
Copyright DESKREPORT