DENUNȚUL LA ROMÂNI

By 9 octombrie 2016Jurnal de bord

tanaseUn amic îmi spune – suntem o țara de turnători. Nu suntem cred eu – unii toarnă, alții nu. Dar avem o veche tradiție. Plănuiam odată să scriu o istorie a României în secolul XX prin denunțuri și am și adunat mii de exemple din arhive de dinainte de Primul război mondial, din anii 20-40, etc. Perioada comunistă a încurajat pe tot românul să se prezinte la Securitate sau la Miliție, la partid, oriunde avea prilejul ca să își denunțe vecinul, rubedenia detestată, dușmanul, colegul de birou. Delațiunea a fost unul dintre principalele instrumente de a regla relațiile sociale. Era de neimaginat să fi făcut carieră fără să torni și fără să fii răsplătit pentru mîzgălelile tale de pe foaie sau mizeriile pe care la vărsai în urechea șefului. Delațiunea te plasa în rîndul lumii, te făcea onorabil, respectat, temut, acceptat. D-aia cred că în anii 90, cind nimeni nu părea interesat să primească delațiuni, românul a fost nefericit. A avut problemă de adaptare la o lume nouă care funcționa după alte reguli. Delațiunea si-a pierddut pentru o vreme din preț.

Am citit multe dosare care conțin denunturi, mii de pagini, una mai mizerabilă decit cealaltă. Soți care isi turnau nevestele si invers. Copii părinții etc. Anchetatorii, milițienii, securiștii nu mai pridideau citind aceste pilde de dejecție umană: le facea și plăcere. Puteau să isi spună că ar fi superiori moral , mai sus decît turnătorii respectivi. Cunosc mai ales exemplul lumii culturale pentru că am cercetat această zonă în arhive pentru cărțile mele ( vezi mai ales Anatomia mistificării/Humanitas/2009 ). Sunt scriitori care și-au lăsat cea mai insemnată parte a operei lor în arhivele Securității sub forma de denunțuri. Era o trăsătură a omului nou, comunist !? Nu prea ! Un exemplu. In timpul ocupației Puterilor Centrale, 1916-1918, bucureștenii i-au surpins neplăcut pe ocupanții străini prin mulțimea denunturilor. Se tura la greu vecinul, că dosește alimente sortite rechiziționării, ruda ca spionează, colegul de birou că vorbeste de rău pe nemți etc Erau delatiuni voluntare, nu obtinute cu forța sau șantajul. Și Armata roșie și cozile lor de topor au trăit aceeași experiență după 1944. Ideea că romănii au rezistat eroic ocupației bolsevice e destul de falsă. Destui au luat cu asalt sediile PCR să își ofere serviciile de delatori. Contra cost, ca să-si salvese pielea, sau să se răzbune pe cineva etc. Benevol, firește.

Anul 2014 a readus obiceiul vechi și l-a făcut popular. Toate aceste evoluții de la DNA cînd interlopi, afaceriști, politicieni, se toarnă la greu unii pe altii sunt privite cu simpatie de populație pentru că românul înțelege perfect despre ce este vorba și chiar aprobă. Treaba vine așa – dacă-ți torni complicele și dai pe gură ce a făcut, ce a zis, cu cine e combinat X, rămîi în arest doar jumătate din pedeapsă. Nici nu trebuie să fie adevărat, inventezi. Treaba e să ai imaginație. Procurorul te lasă sa pleci acasă daca scrii destul si ii incondeiezi pe alții. Datul în git a devenit o ocupație extrem de rentabilă. Pedeapsa ți se ușurează. Din inamic public devii amic public. Din personaj negativ, unul pozitiv. E și normal așadar să fii răsplătit, felicitat decorat, dacă torni. E un fel de pedagogie întoarsă pe dos. O morală răsturnată, binele devine rău și invers.

Știu de la mama că a pîrî pe cineva este cel mai urît lucru. Nu am făcut-o niciodată, nici la școală nici mai tîrziu. Procurorii nu știu ce credea mama mea despre denunț. Așa că încasează mii de file de dejecții umane. Unde va duce asta? Habar nu am. Sigur, nu în Rai.

STELIAN TĂNASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Alătură-te discuției 1 opinie publicată până acum

  • krudus spune:

    Marele liberal Dan Amedeo Lazarescu a facut delatiuni contra cost, ca mai apoi din banii primiti sa-i poata ajuta chipurile pe membrii de familie ai celor pe care el ii baga la puscarie.In viata mea nu am mai auzit o asemenea gogonata !…si unde nu mai punem ca era anti-comunist convins.Mari loaze si liberalii acestia….

Spune-ți opinia, fă-te auzit!