DICTATUL DE LA VIENA 30 AUGUST 1940

viena 935La 16 august la Turnu Severin – locul unde strămoşul lui Carol al doilea, Carol întîi pusese piciorul pe pămînt românesc – incep tratative cu o delegaţie a Ungariei lui Horthy. Budapesta cere 75% din teritoriul Transilvaniei, teritoriu locuit de circa 3 milioane de oameni, dintre care 2/3 etnici români. La trei zile după începerea negocierilor de la Turnu Severin, încep alte tratative, între România şi Bulgaria referitoare la Cadrilater, sudul Dobrogei care a revenit României prin pacea de la București din 1913. Carol convoacă din nou un Consiliu de Coroană. România e prinsă într-un cleşte. Consiliul de coroană hotărăşte ca România să propună la Turnu Severin un schimb de populaţii şi aplicarea criteriului etnic la trasarea graniţelor. La tratativele de la Craiova, la 24 august se ajunge la un acord. România retrocedează cele două judeţe din Cadrilater – Caliacra si Durostor – Bulgariei.

manoilescu 5La Turnu Severin în schimb nu s-a înregistrat nici un progres. La 27 august miniştrii Germaniei şi Italiei la Bucureşti, Fabricius şi Ghigi sunt rechemaţi acasă pentru consultări. În aceeaşi zi, 27 august, Ribbentrop şi Ciano, ministrul de externe al Italiei, ginerele lui Mussolini – îi invită pe miniştrii de externe ai României şi Ungariei la Viena. La 29 august, la Viena Ribentropp, Ciano discută cu trimişii Bucureştiului şi Budapestei. A doua zi, 30 august, cei doi dictează condiţiile lor. România cedează Ungariei un teritoriu de 42.360 de km pătraţi din Transilvania, cu o populatie de peste 2,6 milioane de locuitori, din care peste jumătate români. Graniţa trece prin Salonta, Oradea, Cluj, Secuime, Sf.Gheorghe. Au loc doua consilii de coroană. manoilescu  2Din nou, se pune problema dacă trebuie să se opună rezistenţă armată sau să cedăm. Dacă se rezista, exista riscul unei agresiuni militare a Axei căreia Romania nu i-ar fi putut face faţă. Cedarea în fața dictatului de la Viena ar fi permis supravieţuirea statului roman, dar cu teritoriul ciuntit. Se putea aștepta o conjunctură favorabilă. Ca și în cazul cedării Basarabiei și a nordului Bucovinei, a prevalat acest punct de vedere.

În țară, vestea cedării unei mari părți a Transilvaniei produce un șoc. România a pierdut în vara acelui an peste 33% din teritoriu și tot atît din populație. Aproape 7 milioane de locuitori și aproape 100 000 km pătrați din suprafață. Lumea e revoltată. Izbucnesc tulburări. Popularitatea lui Carol este s-a prăbușit la pămînt. Este considerat vinovat pentru tot ce s-a întîmplat in acea vara nefasta. Pentru opinia publica el devine ţapul ispăşitor al situatiei fără ieşire în care se afla România. Viaţa sa luxoasă, corupţia din ribbentrop 2jurul său, legătura cu Elena Lupescu, toate îi sunt reproşate acum. Legionarii sunt cei mai agresivi. La Braşov, București, in alte orase, ies in strada, organizează demonstrații. Fac uz de arme. Staţia de radio de la Bod este ocupată. Nici partidele istorice, dizolvate în 1938, dar care supravieţuiseră subteran, nu doresc prelungirea dictaturii lui Carol. Iuliu Maniu și Dinu Bratianu, consideră că regimul este epuizat.Protestele, demonstratiile nu inceteaza. Carol a rămas singur în acest vîrtej. Este rezultatul politicii pe care a dus-o zece ani de subminare autorității partidelor și a celorlalte instituții democratice. La greu, nu avea nimic și nimeni în jur pe care să se sprijine. Armta l-a părăsit, liderii politici la fel.Opinia publică s-a întors împotriva lui. I-au rămas alături numai cîțiva oameni din anturaj, Elena Lupescu, Ernest Urdăreanu. Foarte puțini.

ciano  1Prezența mulţimii în Piaţa palatului regal nu încetează. Se trag focuri de armă. Staţia de radio București şi Palatul telefoanelor sunt ocupate de legionari. Carol îl invită la palat pe generalul Ion Antonescu,fost ministru al apărării în guvernul Goga/Cuza. Avea relaţii proaste cu Carol încă din 1934, cind demisionase din pozitia de șef sef al statului major al armatei în semn de protest față de regimul lui Carol pe care il acuza de corupție. Regele îl surghiunise la mănăstirea Bistriţa în urma criticilor aduse camarilei. Antonescu era dorit de armată dar și de liderii partidelor istorice. Avuseseră deja discutii cu el in zilele crizei. Şi legionarii doreau plecarea lui Carol și liderii lor erau ințeleși cu generalul. Antonescu avea reputaţia de om capabil şi incoruptibil. Fusese abasarabia 40tașat militar la Londra și Paris, și nu era cunoscut ca un progerman. A acceptat în 4 septembrie oferta de a forma guvernul facută de regele Carol cu condiţia să i se dea puteri depline. La 5 septembrie, în zori, regele semnează un decret prin care îl investeşte pe generalul Antonescu cu puteri excepţionale. Puterea trece din mîinile regelui în cele ale lui Antonescu. În aceeaşi zi, seara, în urma eşecului de a forma un guvern, partidele refuzind altă solutie decît abdicarea, Antonescu cere regelui Carol al ll-lea să abdice și îi dă timp de gîndire pînă a doua zi.viena 943

Regele Carol isi convoacă apropiaţii pentru a-i consulta. Unii sunt de parere sa abdice. Altii ii cer sa refuse ideea, si sa treaca la represalii, incepind chiar cu Antonescu. Dar decizia inclina spre a accepta. Carol se vede complet izolat. Cei mai mulţi sînt favorabili abdicării Altfel ar izbucni un război civil. În aceste conmaresalul antonescu 1diţii Carol se resemnează, deşi fusese decis să refuze. La şase dimineaţa, la 6 septembrie, semnează actul de trecere a coroanei catre fiul sau Mihai. Nu este propriu zis un act de abdicare. Carol nutreste gindul secret ca odata se va reintoarce pe tron. Multimea neîncrezătoare, deşi a aflat vestea, rămîne în Piaţa palatului, in asteptare. Generalul Antonescu ii cere să părăseasca ţara şi îl asigură de protecţie. Ultima zi în România: Carol îşi adio de la colaboratori, îşi face bagajele. A doua zi, 7 septembrie, Carol, însoţit de Elena Lupescu, de mareşalul curţii Ernest Urdăreanu, omul lui de maximă încredere, de alţi însoţitori, părăseste Bucureştiul.

Lăsa in urmă o ţară îngenunchiată.

STELIAN TANASE

Spune-ți opinia, fă-te auzit!