filimonLocuiesc din 1982 pe mîna stîngă a bulevardului Filantropia, cum vii din Piaţa Victoriei, la doi pași de Cimitirul evreiesc. E al treilea cartier de veche tradiție bucureșteană în care trăiesc după Obor și Bariera Vergului. In capătul vestic al străzii mele se găseşte o grădiniţă care a fost o şcoală cîndva celebră, „Şcoala din mahalaua Dracului”. Am regăsit-o în cărţi de memorialistică. Bulevardul nu mai are aspectul vechi – cu cinematografe, prăvălii, restaurante faimoase, ateliere de reparaţii. Odată a fost un cartier eminamente negustoresc, dar și cu funcționărime și profesori etc. Trăia aici o mică burghezie harnică și prosperă.

mavrogheniÎn anii ’80, Ceauşescu a dat ordin ca imobilele antebelice de pe bulevard să fie demolate şi s-au ridicat în loc blocuri urîte, cu aspect postapocaliptic. Cartierul a apărut în forma lui consacrată ( între Hanul galben şi groapa lui Oautu) încă înainte de Primul Război Mondial. Apariția și dezvoltarea zonei Gării de nord a fost sursa creșterii sale. El s-a întins peste arături, culturi de porumb, grădini şi livezi, chiar dacă începuturile lui se găsesc undeva la începutul secolului al XlX-lea, cînd aici se afla una din barierele oraşului fixată de nebunul vodă Mavrogheni. El a ridicat un foişor, palat domnesc, cişmea, monetărie, gradini, un spital mavrogheni 1precum şi frumoasa ctitorie cunoscută şi azi cu numele de Biserica Mavrogheni cu hramul Izvorul Tămăduirii, în curtea căreia sunt îngropaţi Ion Heliade Rădulescu şi Horia Bernea. Aici a cîntat in corul bisericii si Brâncuși cînd era student pînă cind a fost dat afară de paroh care l-a surprins furînd din cutia milei, firește de foame. Si tot aici in 1821 Tudor Vladimirescu s-a întilnit în taină cu Alexandru Ipsilanti incercînd o împăcare între panduri și Eteria. Cîțiva ani mai tîrziu Ion Eliade Rădulescu a tipărit prima gazetă românească numită Curierul românesc, intr-o tipografie pe care o cumpărase. Asta a fost inainte să se mute la Obor, într-un loc întins care îi poartă amintirea Cîmpul lui Eliade (unde m-am născut) .

La intersecția Calea Filantropia cu Banu Manta, se găsea odată bariera de N-V a Bucureştilor, o barieră destul de turbulentă (de unde numele mahalalei), populată de ţărani, negustori, dar şi de hoţi şi tîlhari veniţi după pradă. Hanul Galben marca locul. În aceste locuri a pictat Ion Luchian. Se păstrează un peisaj superb prins într-o iarnă. Hanul (interesecția str. Banul Manta cu str. dr Felix) a rezistat pînă în 1985, cînd Ceauşescu a dat ordin să fie demolat pentru a face loc unei parcări. Asta ca să nu rivalezeze casa modestă, păstrată miraculos peste timp, cu blocurile proletare din spate. Motivul – strica peisajul! Memoriile, protestele, articolele din presa literară nu au putut salva hanul. Păcat, mare păcat.

Pe aici pe undeva venea Nicolae Filimon, autorul de început al românului românesc cu „Ciocoii vechi şi noi”, dar luchianşi meloman şi eminent cronicar muzical (care-l aduce aproape de sufletul meu). Venea aici să se odihnească, să citească şi să scrie. O făcea mai ales vara, într-o livadă şi o căsuţă ce le moştenise. Era gospodar, strîngea fructele și le vindea, din struguri făcea vin, tot pentru comerț.

Mai încolo e și azi piața 1 Mai, Filantropia pe vremuri. A fost prima piață naționalizată de comuniști în 1948. Constantin Doncea viceprimar, liderul grevei de la Grivița din februarie 1933- avînd triste notorietate dată de faptul că a demolat într-o noapte statuile din București (Carol, Ferdinand , IC Bratianu, Ionel Bratianu, Lascar Catargiu etc) – a participat la inaugurare. Păstrez o pagină de ziar cu un reportaj de la trista festivitate.

Vizavi erau restaurantul și grădina ”Parcul Millea” (Poiana, mai tirziu ) unde venea prin 1945, pe jos, Gheorghiu Dej care locuiahanul galben pe strada Cîmpina, două stații mai la nord într-o vilă nu prea arătoasă, în curtea căreia pusese să se sape un adăpost antiaerian din beton ca să nu il lovescă americanii dacă ar fi bombardat Bucureștiul. Pînă în anii 90 casa și adăpostul s-au păstrat în spatele pieței Domenii. Azi nu mai există. Clădirea restaurantului Parcul Millea se păstrează și azi, dar folosește doar ca depozit. Literele vechii firme se pot citi încă la etajul unu vizavi de piață. Gheorghiu Dej venea însoțit de cițiva complici cu care făcuse pușcărie ( Chivu Stoica, Teohari Georgescu, Iosif Chișinevschi ). Veneau să îi asculte cîntînd romanțe pe Dorina Drăghici și Nicu Stoenescu.

Intre cel doua piețe 1 mai-7 noiembrie (Filantropia- respectiv Domenii) existau mai multe circiumi unde se stringeau chibiții – fanii curselor de cai de la Hipodrom care era în apropiere, pe unde este azi Romexpo. Se discutau cu pasiune cursele, jocheii, se paria. Erau și cîteva agenții celebre de pariuri. Cartierul era vestit si pentru acești pasionații de curse care se strîngeau aici.gheorghiu dej   12

La extrema vestică a mahalalei, azi se ridică podul Basarab. Aici odată era Podul Grant care unea Griviţa cu Giuleştiul – pod demolat fară rost de zelul destructiv al lui Ceaușescu, pentru că vechiul şi frumosul pod Grant putea rămîne pentru pietoni. Azi se vede bine că lipseşte unul ; trecerea cu piciorul peste actualul pod Grant este o aventură care te poate costa viaţa. Dacă podul a scăpat neatins de covorul de bombe anglo-american la 4 aprilie 1944, el nu a reuşit să supravieţuiască teribililor ani ’80. Aici era şi graniţa Mahalalei Dracului – pe aliniamentul Gropii lui Ouatu – care nu vine de la numele unui tîlhar, ci de la „fabrica lui Watt” – tradus astfel pe limba bucureşteană. Unii confundă locul cu groapa Cuțarida (lumea din romanul lui Eugen Barbu, Groapa) care este cîteva stații mai departe. Locul fostei gropi Cuțarida este azi Parcul Copilului. În anii 30 groapa de gunoi s-a acoperit și s-au construit de către ceferiști cîteva blocuri frumoase și un teren unde se dorina draghicijuca rugby. După 1944 a jucat aici echipa Grivița roșie. Pe locul gropii lui Oauta s-a facut un parc și biserica Sf.Maria.

Biserica face pandant cu cealaltă biserică, mai veche, Mavrogheni. În spatele bisericii Sf Maria vine strada Carol Knappe, unde a locuit intr-o casă conspirativă Ștefan Foris, șeful PCR. Aici a fost arestat în 4 aprile 1944 (ziua marelui bombardament angloamerican la Gara de nord/Grivița ) de un comando condus de Emil Bodnăraș și Iosif Rangheț și sechestrat in altă casă conspirativă din cartierul Vatra Luminoasă, unde la 23 august va fi ținut sub arest și mareșalul Antonescu înainte de a fi predat rușilor o podul grantsăptămînă mai tîrziu.

Bulevardul Filantropia e intitulat din anii ’90 b-dul Ion Mihalache, (Ion Mihalache a locuit in zonă pe strada Sf Maria cred) după ce s-a chemat b-dul 1 Mai sub vechiul regim. Ar fi timpul ca Primăria să dea vechiul şi frumosul nume de bulevardul Filantropia (iubirea de oameni ) – cu mult mai multă încărcătură istorică, păstrător mai corect al memoriei acestor locuri.

STELIAN TĂNASE

CITIȚI ȘI ȘERUIȚI

Copyright www stelian-tanase.ro

Alătură-te discuției O singură opinie publicată până acum

  • Minella Ceciu spune:

    O placere, sa lecturez materialul ! De aproape un an sunt si eu locuitor al Bvd. Filantropia, asa ca, un motiv in plus !
    Multumesc, Stelian !

Spune-ți opinia, fă-te auzit!