regele Mihai uniforma 11. DIN NOU REGE

1940, 6 septembrie, dimineața. Mihai depune jurămîntul după un text scris de generalul Antonescu.

“ Jur credinţă naţiunii române. Jur să păzesc cu sfinţenie legile statului. Jur să păzesc și să apăr cu sfinţenie fiinţa statului şi integritatea teritoriului Romăniei. Aşa să îmi ajute Dumnezeu. Mihai. “

De faţă sunt patriarhul Nicodim, preşedintele Curții de casaţie şi generalul Ion Antonescu. După rostirea jurămîntului, toţi ies în balconul palatului pentru a saluta mulţimea strînsă în piaţă. Au trecut zece ani de cînd Mihai a fost înlăturat de la tron de propriul său tată. Mihai depunea pentru a doua oară jurămîntul ca rege. Încă nu a implinit 19 ani. Regele Carol al doilea guvernase, nu se rezumase să domnească. Acum Antonescu voia el însuşi să conducă. Mihai va juca pînă în 1944, un rol secundar. Regele Carol a cedat în septembrie 1940 multe din atributele sale lui Antonescu. Un decret, semnat de regele Mihai chiar în ziua depunerii juramîntului, 6 septembrie, întăreşte aceste puteri. Antonescu spune despre Mihai ” este numai un simbol şi nu are dreptul să se amestece în conducerea Statului.”

regele mihai regina alenaTînărul rege nu este familiarizat cu politica. Regele Carol al ll-ea l-a ţinut de o parte. Antonescu face la fel. Mihai înţelege că rolul său este secundar, mai curind unul de protocol. pentru a menţine un anumit echilibru, o continuitate. Este mai ales o soluţie de rezervă în caz că războiul se va termina prost pentru România. Regele Mihai trăieşte sentimente contradictorii. Pe de o parte plecarea tatălui său, ex-regele Carol, pe de alta întoarcerea în ţară a mamei sale, Elena. Generalul a invitat-o la Bucureşti să se alăture fiului ei. Întoarcerea este pregătită cu fast. Membrii Guvernului în frunte cu Antonescu o întîmpină pe peronul garii. Regina şi tînărul rege traversează oraşul în mijlocul mulţimilor entuziaste. După sosirea mamei sale, Mihai stă mai mult la Sinaia, departe de capitala unde se întîmplă lucruri care îi displac profund.

La 3 noiembrie România a aderat la Pactul Tripartit. “Ori triumfăm cu Axa, ori cădem cu ea” a declarat generalul Antonescu într-o şedinţă de Guvern. România a devenit aliatul Germaniei, o Germanie supraînarmată care se pregătea să atace URSS. În schimbul garantării graniţelor, Antonescu a acceptat trupe germane pe teritoriul României şi subordonarea economiei intereselor celui de al treilea Reich. La 10 octombrie coloanele de motorizate germane îşi făcusera deja apariţia în România într-o “misiune de instruire şi înzestrare”. De fapt aceste trupe asigurau căile de comunicaţii şi ocupau zonele petrolifere de pe Valea Prahovei de maxim interes pentru Germania. Dupa numai şase săptămîni, la 23 noiembrie, Antonescu s-a întîlnit u prima dată cu Hitler şi a semnat Pactul Tripartit.

În noaptea de nouă spre zece noiembrie a avut loc un cutremur de pămînt devastator. Regele Mihai se afla la Săvîrşin cu mama sa. În zilele care au urmat a vizitat locurile afectate de dezastru. A urmărit operațiunile de salvare. Pretutindeni a fost înconjurat cu afecțiune. Era un rege tînăr, la prima sa apariție publică după ridicarea pe tron.

regele mihai antonescu 2Generalul şi-a asociat la putere oamenii lui Horia Sima și a decretat România ”stat național- legionar”. După pierderea unei treimi din teritoriu și populatie, dupa plecarea regelui Carol, țara era în haos atît în economie cît și în administratie. “Comisiile de românizare” înființate pentru a prelua proprietățile evreiești au declanșat un jaf. Aura cu care au venit la putere legionarii, victimele predilecte ale lui fostului rege Carol, s-a năruit în cîteva săptămîni. Violentele au fost fără precedent. Într-o noapte un escadron al mortii a pătruns în inchisoarea Jilava unde erau depuși foști demnitari carliști și au ucis 64 dintre ei. Printre ei Gh. Argeșeanu, expriministru, Gabriel Marinescu, fost prefect al Capitalei, exministru, Mihai Moruzov fostul sef al serviciilor secrete. Fostul ministru al educaţiei, Petre Andrei s-a sinucis în timpul unei percheziţii a poliţiei legionare. Istoricul Nicolae Iorga a fost ridicat din casa sa de la Sinaia de un grup de legionari și asasinat în pădurea Strejnicu. Profesorul de economie Virgil Madgearu, fruntaș la Partidului Național Țărănesc, fost ministru, a avut aceeaşi soartă. A fost împuşcat cu 12 gloanţe în pădurea Snagov. Trei zile mai tîrziu pe străzile capitalei au defilat coloane cu legionari în frunte cu Horia Sima. Legiunea a organizat o ceremonie de reînhumare a rămăşiţelor pămînteşti ale lui Corneliu Zelea Codreanu şi a altor 13 legionari, ucisi în 1938 la Tîncăbești. Zeci de mii de locuitori urmăresc marșul. horia sima  2Alianta dintre general și legionari părea de nezdruncinat. De fapt disputa pentru putere începuse.

Mașinăria de război germană se alimenta din România cu petrol și grîne. Germania arbitrează conflictul apărut între armată și legionari care își împart puterea în stat. Arbitrul situației de la București a fost Hitler. De el depindea în ce parte va inclina balanța. Antonescu a făcut două vizita in Germania pentru a clarifica lucrurile. Germania avea nevoie de ordine și de aportul armatei romane în expediția militara pe care o pregătea spre est. Sunt considerentele pentru ca generalul a obținut sprijinul Berlinului în conflictul său cu legiunea.

Întors la Bucureşti, ia măsuri pentru a stopa haosul și violențele și pentru a-şi asigura supremația contestată de legionari. Un maior german Doering este asasinat de un agent britanic ân fața hotelului Ambasador. Ministrul de interne generalul Petrovicescu plus alți functionari superiori, fideli Legiunii sunt demiși. Toți se baricadeaza în sediile lor. În prealabil depozitaseră aici muniție și armament. La 21 ianuarie puciul legionar se declansează. Clădirile oficiale sunt înconjurate. Se trage asupra celor care le păzeau. Antonescu așteaptă doua zile, pînă obține telefonic asentimentul lui Hitler pentru represiune. A așteptat și pentru a întoarce opinia publică în favoarea sa. La 22 ianuarie la prinz intervine în forță. Wehrmacht-ul a primit ordin să îl sprijine pe general. Antonescu trece la contraatac, aduce tancurile in punctele fierbinți. Armata romanî a fost scoasă din cazarmi cu ordin să tragă în orice persoană înarmată.

antonescu  4Bucureștiul este curățat de legionari după numeroase schimburi de focuri. În toate orașele evenimentele decurg identic. Rebeliunea legionară a fost lichidată. Pagubele sau foarte mari. S-au înregistrat sute de morți și răniti, militari și civili. În zilele care au urmat legiunea a fost desființată. Capii ei s-au ascuns, apoi cu ajutor german au părăsit țara cu direcția Berlin. Antonescu era stăpînul situației. A interzis orice activitate politică şi a trecut la represalii împotriva legionarilor. Pentru a se consolida la putere, a organizat un plebiscit cu întrebarea dacă populaţia este de acord cu guvernarea sa. Previzibil, răspunsul este pozitiv, 99,9%.

În Balcani lucrurile se precipită. Bulgaria aderă la Pactul tripartit. Iugoslavia la fel. O lovitură la Belgrad răstoarnă lucrurile. Aviaţia Luftwaffe bombardează intens orașul. Armata germană, bulgară, ungară invadează Iugoslavia. Iugoslavia este înfrîntă. Aceeasi soartă o are şi Grecia. Atacată de italieni, apoi de germani, Grecia este ocupata în ciuda unei rezistenţe eroice.

antonescu 12În tot acest timp, regele Mihai trăiește retras cu mama sa, regina mamă Elena, la Sinaia. Duce o viață exclusiv privată. Plimbări, vînătoare. Se dedă pasiunii sale, șofatul, repară mașini, citește. Contactele sale cu lumea politica sunt minime și se limitează strict la protocol.

La 12 iunie 1941 Antonescu se duce iar în vizită la Hitler. Hitler îi împărtăşeşte planul Barbarossa de invadare a URSS. Conform acestui plan, într-un război fulger, Armata roşie urma să fie distrusă in circa două luni. Principalele oraşe industriale şi administrative, Leningrad, Kiev, Moscova trebuiau ocupate în cel mai scurt timp. Ruşii trebuiau împinşi dincolo de Urali. Antonescu se angajează să participe la expediţie in speranța că România va reprimi Ardealul după victorie. El îi spune Fuhrerul-ui : „ România nu i-ar ierta lui Antonescu niciodată dacă ar lăsa armata română cu arma la picior în timp ce trupele germane ar fi in marș în România împotriva rușilor.” Generalul nu s-a consultat cind a luat aceasta decizie nici cu forțele politice, nici cu regele Mihai, nici cu proprii lui miniștri și generali. Mai mult, nu a semnat nici un acord cu Hitler prin care să se precizeze condițiile colaborării.

hitler antonescuCu toate astea, în ziua de 21 iunie 1941, a parvenit ordinul său : Ostaşi, vă ordon, treceți Prutul ! Zdrobiti vrăjmașul din Răsărit și Miazănoapte. Dezrobiți din jugul roșu al bolșevismului pe frații voștri cotropiți. Reîmpliniți în trupul țării glia străbună a Basarabiei și codrii voievodali ai Bucovinei !…”

Regele Mihai se gasea la Sinaia. A aflat știrea intrării României în război de la la radio BBC. I-a telefonat lui Antonescu să verifice informația. Antonescu a confirmat.Într-adevăr , armata româna intrase in razboi contra URSS alături de Germania. ”Mie de ce nu mi-ati spus? l-a întrebat regele Mihai. Antonescu a răspuns : “Credeam că o să aflați din jurnale!…”

Primele succese pe front sunt bine primite. Societatea, armata, suferiseră o trauma cind in vara 1940, Basarabia și nordul Bucovinei, in urma ultimatului sovietic, fusesera cedate fără să se tragă un foc de armă. Prima faza a răboiului este favorabilă forțelor germano-romane. Armata roşie, luata prin surprindere, se retrage cu mari pierderi, lăsînd în urmă sute de mii de prizonieri. Graniţa Basarabiei, Nistrul, este atinsa repede.

regele mihai antonescuLa 25 iulie, un comunicat al armatei spunea : “Lupta pentru dezrobirea brazdei românesti de la răsărit s-a terminat. Din Carpați pînă la Mare suntem din nou stăpîni pe hotarele străbune….” Antonescu devine mareşal la 22 august 1941. Un plebiscit organizat între 9/12 noiembrie 1941 pentru a stabili susținerea de care se bucura mareșalul dupa eliberarea Basarabiei și a nordului Bucovinei, dă ca rezultat 99,99 %, după cifrele oficiale. Adica 2.960.298 voturi pentru și numai 2996 impotriva. Se votase deschis, la vedere, nu secret. Chiar dacă plebiscitul nu e convingător, cum se va vedea un an mai tirziu, dupa primele infringeri, e de observat că întoarcerea teritoriilor răpite de Stalin cu Armata roșie, avea aprobarea românilor. Maresalul se bucura de maxima încredere.

TÎnărul rege este ținut departe de acest tumult, izolat prin voința mareșalului, care exercita dictatorial întreaga putere. Pentru Mihai este totusi o vreme de intense experiente. Observă, învatță se maturizeaza. Tara este prinsa în împrejurari încărcate de uriașe pericole.

 

regele mihai 12. STALINGRAD SI DUPA

Scopul războiului dincolo de Prut a fost atins la 25 iulie: reîntregirea României cu teritoriului ocupat de Armata roşie în vara anului 1940. Antonescu se putea opri la Nistru sau să meargă mai departe, alături de Hitler pe un teritoriu care nu a fost niciodata românesc. A optat pentru a doua variantă. Și de data asta fără să se consulte cu regele, cu liderii politici și militari. Iuliu Maniu și Dinu Brătianu trimit mareșalului memorii în care îi critică decizia. Existau riscuri mari ca războiul să fie pierdut de forțele Pactului tripartit și atunci România ar fi fost expusă celor mai mari pericole. Chiar să dispară de pe hartă. Dar Antonescu nu a ținut cont de sfaturile date de politicieni. Frontul germano-sovietic se întinde în nord de la Leningrad și se închide la sud în Crimeea. O vreme ofensiva forțelor Axei se desfășoară victorioasă. Sovieticii continua sa se retragă cu mari pierderi. Nimic nu pare să oprească tăvălugul mașinii de război germane. Armata română atinge Nistrul, apoi Bugul și Nipru. Intră în Penisula Crimeea pînă la Sevastopol și Kerci, ajunge la marea de Azov. La 16 octombrie 1941 cucerește Odessa. O paradă militară este organizată sub Arcul de triumf la București pentru a celebra victoria.

Pe măsura ce înaintează pe teritoriul sovietic, pierderile românilor cresc. Dacă pentru cucerirea Basarabiei și a nordului Bucovinei se înregistraseră puţin peste 5000 de morţi, între Nistru şi Bug au fost aproape 18 mii. Răniți în prima faza, aproape 15.000, în a doua peste 63.000. Românii lupta la mare distanță de casă, cu liniile de aprovizionare tot mai întinse, insuficient pregatiţi și echipați. Deocamdată victoriile nu lasă să se vadă aceste carențe. Toți se tem de iarna care va să vină, o iarnă rusescă…

roosevelt 11La 5 decembrie 1941 Statele Unite sunt atacate prin surprindere de avioanele japoneze la Pearl Harbour, în Hawaii. Președintele Roosevelt în Congres constată starea de război cu Japonia și aliatele ei. La 7 decembrie Marea Britanie declară război României, după ce la 30 noiembrie a remis o notă guvernului de la București prin care cerea să înceteze orice fel de operații militare pe teritoriul Uniunii Sovietice. La 12 decembrie România declară război Statelor Unite. Nu mai este doar un război de eliberare a Basarabiei și a Nordului Bucovinei ci un război total pe viață și pe moarte. Soarta țării depinde acum de rezultatul final al conflictului dintre marile puteri.

În iunie 1942 Wehrmacht-ul lansează o nouă ofensivă în adîncimea teritoriului sovietic. Hitler avea de ales între două ținte : Moscova, capitala URSS, sau sudul bogat în petrol și grîne. A ales sudul. Armata română cu 26 de divizii e angrenată în campanie pe direcțiile Stepa Calmucă, Don/Stalingrad, Caucaz și Crimeea. Diviziile românești ating punctele cele mai depărtate de granite la sfîrșitul anului. Aproape o jumătate de milion de militari români se afla la est de Nistru. Sovieticii opun o rezistență din ce în ce mai înverșunată. Se înregistrează pierderi mari de ambele părți.

La București popularitatea razboiului începe să scada îndată ce listele cu morți și dispăruți se lungesc, iar spitalele se umplu cu răniți. Relatiile dintre regele Mihai şi mareşalul Antonescu sunt reci. Temperamenul dictatorial al mareșalului care ia singur toate decizile nu ușurează comunicarea. Antonescu îl ignoră pe tînărul rege. Dar îl și spionează. La Peleș sunt plasate persoane care îi raportează toate Castelul peles vechimişcarile regelui şi ale mamei sale – pe cine primeşte, care este atitudinea la Palat față de chestiunile politice și militare. Regele este izolat. Cînd situaţia politică și militară incepe sa se agraveze, regele Mihai devine centrul de raliere a celor care nu sînt de acord cu mareşalul. Prima chestiune care a dus la ruptură a fost depăşirea graniţei Nistrului. Pe acest punct se raliază şi liderii partidelor politice, Iuliu Maniu şi Dinu Brătianu. Ei încep, împreună cu regele Mihai, să se gîndeasca la ieşirea din război. Primii paşi se înregistrază spre sfîrşiul anului 1942 cînd apare convingerea că Germania pierde razboiul. Și Antonescu după intrevederea cu Hitler de la 6 octombrie 1942, spune nervos “Germania a pierdut războiul”. Totuși continuă…

În iarna 1942-1943 are loc bătălia de la Stalingrad. Stalin a adus pe Volga 180 de divizii proaspete din Extremul Orient. O iarna naprasnică a înrăutățit situația forțelor Axei, nepregătite să lupte în condiții atit de grele. Armata rosie a trecut la contraofensivă. Feldmareșalul Paulus a cerut să se retragă, Hitler nu a fost de acord. A urmat un masacru. Românii au avut în aceasta bătălie peste 150 000 de morti, răniți, dispăruți și prizonieri. A fost cel mai mare dezastru militar din istoria românilor. A fost punctul de cotitură al celui de al doilea razboi mondial. Germania nu și-a mai revenit niciodată.

STaLINGRAD 1Razboiul devine nepopular. Pierderile extrem de mari au îndoliat foarte multe familii. Tot mai mulți se gîndesc la finalul războiului, la consecințele unui eșec pentru țară. Populaţia se intoarce împotriva mareşalului. Lipsurile, viața din ce in ce mai grea instrăineaza opinia publică de mareșal. Regele Mihai este privit ca singurul care poate sa salveze țara. Timpul curge în defavoarea românilor. Armata roșie avansează odată cu retragerea germanilor și se apropie de graniţă. De acum liderii politici de la Bucureşti caută să obțină o pace separată. În iulie 1943 Mussolini a fost destituit, iar în toamnă Italia încheie armistiu cu agloamericanii. Hitler a pierdut cel mai important aliat. În iulie/august, bătălia de blindate de la Kursk în care sunt angrenate peste un milion de soldati si 10.000 tancuri, se termina nedecis. Pentru Germania a fost începutul sfirșitului. Ea nu mai are rezerve suficiente pentru a susține efortul de război. Angloamericanii au debarcat în Italia după ce au curățit nordul Africii de trupele Axei conduse de Rommel. Echilibrul militar s-a rupt, victoria inclina net spre Aliați.Stalin/Churchill/Roosevelt se întilnesc între 28 nooembrie /1 decembrie la Teheran, pentru a decide cum va fi continuat războiul. S-a renunțat la planul unei debarcări angloamericane în Balcani. Cu asta România a fost este ruptă de occident. Totul depindea acum de bunăvoinţa Kremlinului.

hitler si antonescu 1944În vara anului 1942 se inregistreaza primul bombardament angloamerican. Fără mari pierderi. În schimb cel din 1 august 1943, cînd 177 avioane atacă rafinările de petrol și sondele din Valea Prahovei, a fost mult mai puternic. Urmează alte atacuri, pîna in 19 august 1944. Pierderile de vieți omenești sunt grele. Pagubele materiale, din ce în ce mai mari pentru orașe, porturi, gări, cai ferate, zona petroliferă – toate, țintele predilecte ale forțelor Aliate. Și anglo-americanii înregistreza pierderi în avioane. Mulți piloți sunt luați prizonieri. Ei se bucura de un tratament bun. Regele chiar vizitează la spital piloții. Gestul este surprinzător, pentru că aparțineau unor țări inamice. Dar arată adevăratele sentimente ale populației, și în acelasi timp, ale regelui. La Palat, deja, un mic grup de fideli conspiră cu acordul său pentru scoaterea țării din războiul împotriva Aliaților.

Evenimentele nu merg în favoarea României. Armata română este respinsă de pe Don, apoi de pe Nipru și Nistru. Se retrage în conditii dramatice din Crimeea. Întîlnirea din februarie 1944 dintre Hitler și Antonescu nu aduce o schimbare a situației. Hitler își pune speranțele în noi tipuri de arme, dar erau simple iluzii. O lună mai tîrziu, Armata roșie trece la ofensivă și intră pe teritoriul Romaniei. Ministrul de externe al URSS Molotov, da o declaratie la 2 aprilie în care spune “Guvernul sovietic nu urmărește scopul de a dobîndi vreo parte din teritoriul României sau de a schimba orînduirea existentă în România…”” Intrarea trupelor sovietice pe teritoriul Romaniei este dictată exclusiv de necesități de război și de faptul că trupele inamice continuă rezistența,” Era o declarație mincinoasă, cum istoria a dovedit-o. Stalin era interesat să nu își trădeze adevăratele intenții față de Aliati. Era hotarit să beneficieze de avansul Armatei roșii în Europa centrală și de est.

molotov1Bucureștiul a stabilit primele contacte în încercarea de a găsi o soluție pentru ieșirea din război. Așa cum a reușise și Italia. Barbu Stirbey și Constantin Vișoianu negociază la Cairo din partea opoziției. Cei doi Antonești sunt la curent. Și ei duc propriile lor negocieri la Stockholm cu Alexandra Kolontai, ambasadoarea sovietică. Alte puncte de contact încercate sunt prin Turcia, Spania, Portugalia, Elveția, şi Italia. Kremlinul îl contactează pe Carol la Mexico…Dar nicăieri nu se întîmplă ceva favorabil României. Americanii şi britanicii au convenit să nu încheie pace separată. Ar accepta numai capitularea necondiţionată. Moscova a fost de acord. Din acest motiv, americanii şi englezii sint reticenţi să negocieze. În plus după conferința de la Teheran, e clar că România se afla în zona de acțiune a Armatei roșii. Washington-ul și Londra preferă să lase soarta României pe miinile aliatului lor, URSS. Desi părea dispus sa negocieze la început, Kremlinul își schimba atitudinea pe măsură ce obţine succese militare și avanseaza spre vest. La 12 aprilie 1944 sovieticii comunică Bucureștiului conditiile acceptării unui armistițiu. Dar ele sunt date uitării. Zilele Romaniei sunt numărate.

maresalul antonescuRegimul Antonescu nu mai e susţinut de populaţie. Se caută pacea. Expediţia pînă la Volga s-a dovedit un eşec. De la regele Mihai se aşteaptă salvarea țării. El este mai bine informat din 1943 de cînd la Palat îl are pe generalul Constantin Sănătescu și alți cîțiva fideli. Ei vad necesitatea de a scoate țara din război bazîndu-se pe rege. Mihai este în legătură de mai multă vreme liderii partidelor politice. Și ele doresc răsturnarea lui Antonescu, care s-a angajat să meargă alături de Hitler pînă la capăt. Este clar că Germania a pierdut războiul. În aceste condiţii trebuie salvat ce se mai poate salva. Emisarii regelui au întîlniri cu liderii țăraniști și liberali. Mai participa ofițeri superiori care resping și ei ideea continuării războiului alături de Axă. La cererea Moscovei lansată la Cairo, în coaliția antiAntonescu care se prefigurează, sunt incluși și comuniștii. Pe măsura ce situația Romaniei se înrăutățește întilnirile conspirative devin tot mai dese. Planul răsturnării regimului mareșaalului Antonescu capată contur.

La începutul lunii august la Rastenburg are loc ultima întilnirea dintre Antonescu și Hitler. Era ultima dintre cei doi dictatori. Hitler îl întreabă pe Antonescu dacă România va merge pînă la capăt alaturi de Germania. Antonescu îl intreabă dacă Germania poate să oprească ofensiva sovietică, dacă poate proteja Romania de incursiunile aeriene ale Aliaților și dacă îl poate sprijini eficient în situația în care Aliații ar pătrunde cu flota în Marea Neagră. Hitler nu raspunde și lucrurile rămîn neclare. Antonescu, militar competent, a înțeles că Germania a pierdut războiul. A hotărît totuși să continue alături de Hitler chiar dacă în secret tolereaza contactele diplomatice cu Aliații. Unele duse chiar de adjunctul său Mihai Antonescu. Opozitia condusă de suveran, între timp, se organizează și pregătește răsturnarea regimului militar. În iunie se formeaza Blocul Național stalin 2Democrat. Într-un document trimis Aliaților se afirma că suntem gata la retragerea țării din Axa, susținerea războiului purtat de Aliati, răsturnarea regimului Antonescu, revenirea la un regim democrat. Liderii opozitiei ajung la conturarea unui plan concret de acțiune. Urmează ca Antonescu să fie chemat la Palat pentru a i se cere să renunțe la alianţa cu Hitler. Dacă refuză, trebuie arestat, urmînd a se alcătui un nou guvern, de data asta proAliat.

La 20 august sovieticii declanșează o puternică ofensiva în nordul Moldovei. Antonescu sosește la București pentru a-l informa pe rege de situația creată. Operaţiunea de răsturnare a regimului Antonescu era pregătită pentru 26 august. Dar pe 24, mareşalul trebuie să plece pe front. Odata plecat din oraș ar fi fost imposibil să mai fie arestat. Era o criză care trebuie rezolvată urgent. Regele ia inițiativa să îl invite la Palat în după amiaza zilei de 23 august. Liderii partidelor sunt de negăsit. Toată răspunderea apasă pe umerii tînărului rege.

Mareșalul se prezintă la Palat puțin după ora 16,oo. După o conversaţie de o oră în care arată că rămîne fidel lui Hitler, Mihai dă ordin să fie arestat. În seara aceleiași zile o declaraţie către ţara anunţă schimbarea care s-a produs. Generalul Constantin Sănătescu este numit şef al guvernului. Pentru a nu cădea victimă unui atentat, sau unei expediţii punitive germane, regele se retrage în aceeași noapte în Oltenia, în satul Dobriţa. La fel şi regina mamă Elena, care se afla în aceea zi la Sinaia.

regele mihai 1943Armata romană respinge atacurile declanșate de germani la București drept represalii. Cînd Armata roșie ajunge aici, venind din Moldova, orașul era deja eliberat. Regele Mihai se întoarce pe 7 septembrie la Bucureşti. Dar in alta lume, in alt capitol de istorie. Lovitura de la 23 august a fost pregătită de rege, susţinut de armată și și ajutat de liderii partidelor istorice. S-a acționat în al 12-lea ceas pentru a scoate ţara dintr-un dezastru iminent. Răsturnarea lui Antonescu a lipsit mașinăria de razboi germana de petrolul atît de necesar blindatelor sale si aviației sale, a deschis Armatei roșii drumul spre Balcani și Europa Centrală. Razboiul a fost scurtat cu circa șase luni. Fără curajul regelui Mihai și aportul armatei, care s-a dovedit loială Suveranului, nimic nu s-ar fi înfăptuit.
VA URMA
STELIAN TANASE

Spune-ți opinia, fă-te auzit!