EUROPA INTRĂ ÎN MARȘARIER

tanase 41Apariția planului Juncker a pus pe jar toată suflarea politică la Bucuresti. Tuturor de la stinga la dreapta pa li se pare inacceptabilă ideea unei Europe cu mai multe viteze. O Europă alcătuită dintr-un nucleu dur, superdezvoltat înconjurat de mai multe cercuri concentrice. România într-o asemenea împărțire ar cădea la margine, ar fi periferia de sud-est a UE. De la vest la est, adică de la dezvoltare la sub dezvoltare. Cu cit de depărtezi de centru (Gernamia Franta Benelux ) crește gradul de sărăcie.

Dacă partajarea se va realiza e de așteptat ca decalajele să se perpertueze, iar țările ca România să fie condamnate la înapoiere. Paradoxal, România a intrat in UE (țara cea mai entuziastă in privința aderării la UE) tocmai pentru a ieși din blestemul subdezvoltării și pentru a se apropia intr-un termen previzibl de standardele occidentale. După lovitura Brexit, vine acum alta – Europa cu mai multe viteze. Si măcar dacă s-ar rămine aici. Există pericolul ca să se ajungă la dizolvarea Uniunii Europene. In cel mai bun caz UE (26 de state) să rămînă la limitele fostei Piete Comune, pe care UE o moșteneste. Asta e o Europă în marșarier, nu una cu mai multe viteze.

drapeleSăptămina trecută la Bucuresti s-au auzit multe voci alarmate în legatură cu acest plan. Mi se pare o zbatere inutilă din partea forțelor noastre politice, s-au trezit cam tîrziu. Cuvîntul României nu va conta: ca intotdeauna numai marile puteri iau decizii în probelemele cruciale. Nici nu vom fi întrebați ce credem. Deciziile în ce priveste viitorul UE se vor lua exclusiv la Berlin și Paris, plus 2-3 aliați mai insemnați. Dar mai este un aspect.

România a avut in istoria ei modernă puține momente bune pe plan internațional, cînd astrele s-au poziționat favorabil nouă. De fiecare dată șansa a fost fructificată, ca în anii 1856-78, in anii 1916-19 de o clasă politică de elită. Un alt moment buna fost inaugurat de căderea zidului de la Berlin. Spre deosebire de alte dați, cind România a știut de fructifice ocazia, de data asta părut adormită, fara un proiect, fără determinare, și fără interese clar definite. Cauza- o elită politică precară si coruptă, fără viziune.

Atunci-anii 90, ar fi fost momentul propice pentru a îmbrătișa total modelul occidental. Se știa ca această perioada fastă nu va dura o vesnicie. trebuia sa ne grăbim. Totusi, cițiva ani după 1989 politicienii de la București au patinat in siajul Moscovei. In plus au lipsit reformele interne necesare. Ne-am trezit tîrziu și am mers mult prea incet și limitat, spre Occident.

In 2017 acele imprejurări favorabile de după 1989 s-au cam dus. Timpul pierdut de România se vede azi, consecintele intirzierii sunt grave. Iată se propune o Europă cu mai multe viteze. România va plăti pentru intîrzieri, pentru incapacitatea ei de a se mișca repde și de a profita de șansa oferită de istorie. Nu aș da vina pe Occident care-și ia măsurile pe care le crede de cuviință pentru a supraviețui într-un context schimbat, plin de pericole și amenințări. Aș vedea mai curind răspunerile celor care au condus România in ultimii 27 de ani. Asta pentru a pune puncul pe I !

STELIAN TĂNASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!