FRICA LUI BĂSESCU de GABRIEL ANDRONACHE

De ce i-a fost frică, Băsescu nu a scăpat. Arena Naţională va găzdui pe 29 iulie finala cu Crin Antonescu. Pentru că, dincolo de războiul dintre români şi Băsescu, există o miză ascunsă, mai veche, a conflictului dintre preşedinţii suspendat şi interimar. O confruntare amânată de la prezidenţialele din 2009, când sunt convins că Traian Băsescu a răsuflat uşurat că preşedintele liberalilor nu a intrat în turul doi. Declaraţia lui Antonescu din şedinţa suspendării, conform căreia se retrage din politică în cazul în care Băsescu câştigă referendumul, a reprezentat provocarea la duel, întârziată cu trei ani. Antonescu nu a pierdut în 2009 în mod direct în faţa lui Băsescu. Sau, mai bine spus, Băsescu nu a câştigat până acum o luptă pe faţă cu liderul liberal. Fie şi interimară, prezenţa lui Antonescu la Cotroceni îi stă pe creier. Îl întărâtă. Simte că adversarul a câştigat un tempo, ocupându-i teritoriul. Ştie că oamenii au o altă percepţie acum asupra lui Antonescu. Una foarte puternică: cea vizuală.

După opt ani în care românii l-au văzut doar pe Băsescu la pupitrul pe care scrie Administraţia Prezidenţială, acum personajul s-a schimbat. Un principiu în psihiatrie vorbeşte de „efectul de ghişeu” atunci când vrei să scapi de o idee fixă. Metoda e simplă: înlocuieşti o obsesie cu alta, precum rotaţia unor oameni în faţa ghişeului. Acum, Antonescu se află în faţa ghişeului. El a devenit centrul atenţiei. E tânăr, dezinvolt, impecabil ca apariţie publică, cu tot lustrul rangului prezidenţial. Băsescu e în buncăr, cu tricoul de gherilă, aşezat la un birou minuscul.

Cu fiecare apariţie televizată a lui Crin Antonescu, publicul are ocazia să facă o comparaţie între cei doi pe fundalul somptuos de la Cotroceni. Oricât de mult ar încerca să-şi fructifice alura de cetăţean simplu căruia nu-i pasă de funcţii, de onoruri, Băsescu îşi roade unghiile. Cel puţin la nivel de imagine, a pierdut deja lupta. La Cotroceni nu se mai află un interimar de genul lui Nicolae Văcăroiu în 2007. Acum, acolo se află un adversar activ, care vrea mai mult decât să ude florile din palat în lipsa suspendatului. Un adversar care are alura europeană clamată de Băsescu. Un adversar pe care Băsescu nu ştie de unde să-l apuce, de unde să-l atace. Antonescu va fi greu de desprins din peisajul Cotroceniului. Începe să prindă rădăcini.

Pe 29 iulie, va conta enorm amprenta vizuală deja stabilizată pe retina publicului, cu Antonescu preşedinte şi Băsescu, undeva, pe o stradă în Bucureşti.