Cred ca puțină lume se aștepta in decembrie 2016, cind PSD ciștigase categoric alegerile parlamentare și dobindise o majoritate parlamentară confortabilă și guvernul, să se ajungă aici. I-am spus unui amic – pesedist devotat – care mă sunase să jubileze by phone – că în ciuda amăraciunii pe care o resimțeam (liberalii pierduseră), măcar vom avea o guvernare fără probleme, stabilă, de stînga, pină in 2019. Că nu vom avea crize și asta e OK, țara are nevoie de stabilitate. Era singurul punct pozitiv pe care il găseam în tot acel dezastru electoral. Că la Bucuresti va fi un guvern care va ști ce trebuie să facă și va avea liniste – măcar pină se va reface opozitia antiPSD.
PSD ajunsese la putere cu un program clar, de stinga( eu il consideram populist și nerealist – cum am scris pe blog in nov.2016 ). Așadar – i-am zis simpatizantului PSD (de altfel putred de bogat) că guvernarea va funcționa, ceea ce e bine pentru o țară, ca alternativă la haos – chiar dacă nu sunt de acord cu direcțiile ei. Blablabla. De altfel nici nu cred să mai fi vorbit de atunci. Probabil că degustă și azi marea victorie a partidului său de suflet cu care a votat mereu din 1990 încoace – cum mi-a mărturisit odată.
Si uite unde s-a ajuns. Bucureștiul nu a cunoscut o perioadă mai haotică de la revoluție încoace. Numai in 1990 a fost o asemenea bulibășeală. Dar haosul de atunci se explică într-un fel – căzuse un regim politic vechi de 45 de ani, reinvățam democrația. În plus, lupii se repeziseră în haită să jefuiască țara, să facă averi, mai ales să înhațe puterea. Eșaloanele 2 și 3 ale PCR, administrației locale si centrale și ale Securității se aflau in prima linie. Noi ăștia – mai naivi – stăteam pe străzi, în piețe și scandam pînă răgușeam – Jos FSN, Jos Iliescu !
In 2017- după 27 de ani de democrație (limitată, cu mineriade, interceptari telefonice, cu cenzură și corupție ) ce împiedică PSD să aibă o guvernare serioasă, stabilă, europeană? Fără zigzagurile astea care sunt mai periculoase ca un salt mortal la trapez, fără plasă ? Explicația (una din ele) este că în lipsa opoziției s-a petrecut un fenomen normal. PSD își face opoziție singur, se devoră. Fenomen arhicunoscut. În asemenea situații – inevitabil, așa cum au remarcat mulți ginditori politici. Non-combatul dreptei si antipesedistilor care au preferat in ziua alegerilor să stea acasă – a dus la o victorie problematică pentru PSD. A fost un măr otrăvit. Efectele perverse ale acelei victorii le constatăm în incapacitea PSD de a manageria victoria.
Împărțeala funcțiilor, a resurselor, a avantajelor financiare și în natură, a generat conflicte la toate nivelurile partidului. Ca si nevoia de a pune in acord marile promisiuni electorala cu resursele bugetului. Neavînd deloc grija de a combate opoziția – prea slabă – liderii PSD s-au relaxat mult prea tare. Au crezut că le este permis totul, că li se cuvine totul. De unde ieșirile lui Liviu Dragnea, comportamentul autoritar și mincinos. Baronii locali, șefii administrației, șefii de filiale, liderii de la vîrful PSD s-au indreptat unii impotriva altora. PSD e vraiște, de unde haosul la care asistăm. Partidul ciștigător în decembrie 2016, departe de a avea o guvernare solidă, se adîncește în acest război intern, cu efecte foarte păgubitoare pentru țară.
STELIAN TĂNASE
CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE
Copyright DESKREPORT
Felicitări ,domnule Tănase, pentru noul aspect al blogului și pentru conținut. Îmi plac comentariile dvs critice și pertinente.Va felicit? Cînd va apărea viitoarea dvs. carte?
O avea Basescu destule hibe, dar prost sau tampit nu cred ca este. Nu degeaba i-a facut vant lui Dragnea din PD. Stia el ceva. Si acum tara a ajuns sa fie condusa de o GASCA de …. nepriceputi.