HOLD-UP ÎN RAIUL COMUNIST

tanase 37Am revăzut întîmplător pe HBO filmul lui Nae Caranfil „Closer to the moon”. Nu am fost încîntat. Scenariul pleacă de la o povestea senzațională, petrecută la București în 1959. O mînă de foști uteciști (ilegaliști, toți au activat în grupa de șoc a lui EmiL Bodnăraș în 1943-4) recrutați de la liceul evreiesc Cultura, și care, apoi, au făcut carieră în anii 50, au dau un hold-up la o filială a Băncii Naționale. Filmul evocă această împrejurare, dar – din păcate- e departe de a descoperi miezul ei, și de a o exploata ca poveste, pînă la capăt. Amintesc că Alecu Solomon a făcut și el un film, documentar (Marele jaf comunist) și că în serialul tv ” București strict secret” m-am ocupat și eu într-un episod de această poveste. Iat-o aici.

1.

29 iulie 1959. Calea Giulesti. Clădirea filialei sectorului 8 a Băncii Nationale. E zi de salarii. DimAlexandru-ioanid-2-209x300ineața. O mașină încărcă banii. Nimic neobișnuit. Deodată apare un taxi. Din el coboara patru bărbați mascați. Sub amenințarea pistoalelor imobilizează șoferul și pe însoțitor, iau doi saci cu bani și dispar. Totul a durat cîteva zeci de secunde. Cind cei doi s-au dezmeticit, nu mai era nimeni in jur.

In taxi, un Moskvici, erau cinci persoane, Alexandru și Paul Ioanid, frați, Igor si Monica Sevianu ( soți) și Sașa Musat. Taximetristrul fusese alungat sub amenintarea unui pistol puțin înainte de atac. Cu sacii cu banii, mașina a luat-o pe calea Dudești, a trecut podul Ciurel și a oprit pe cimp. Doreau să scoată banii din cei doi saci și să îi numere. Întîmplarea a facut sa fie observați de un copil care a povestit ce a văzut.

Cei cinci au ajuns in cartierul Cotroceni unde au abandonat mașina și au plecat apoi cu tramvaiul. Ajunși la locuința lui Igor și Monica Sevianu au impărțit banii. Tot aici a fost ascuns și armele. Pentru a intelege valoarea furtului e de știut ca un salariu era in 1959 cam 5-600 lei.

* Era un hold-up în toată regula, cum se văzuse numai în filme. Au fost furați aproape 1,7 milioane lei. Peste 300.0000 fuseseră lăsati pe cîmpul Ciurel și pe bancheta taxiului abandonat. Miliția și Securitatea au fost alertate. Ministrul de interne Alexandru Drăghici a ordonat o anchetă. Gheorghiu Dej a cerut să i se dea raportul în fiecare zi. Au fost mobilizați și consilierii sovietici de pe lîngă minister. Așa ceva nu se mai întîmplase în România dupa razboi și nicăieri altundeva în blocul sovietic.

2/

* Ancheta a urmărit mai multe piste. Sint cercetate restaurantele, pentru a pune sub observație consumatorii cu mulți bani. Magazinele de lux, de bijuterii, etc. sint atent supravegheate. Informatorilor li se cere să afle ceva cît de mic despre jaf. Întîi sînt cercetati gangsterii știuți, aflați în inchisoare. Nimic concludent în primele saptamini. Pentru unii dintre anchetatori indiciile arătau niste profesioniști cu mare indrazneala, care dețineau informatii din interiorul băncii. Pentru alții erau niște diletanți aflati la prima lovitură. Întrebarea era – ce putea să facă cineva cu atîția bani in acel timp, cind totul era strict controlat. Cum ar fi ieșit cineva cu banii pe piață incercînd să cumpere ceva costisitor ar fi fost prins. Să fie o lovitura gratuită, dată de amorul artei, pentru a arăta ca se poate și in Romania da o lovitură mare ?

*Autorii loviturii nu erau gangsteri. Alexandru Ioanid, locotenent-colonel de miliție, Paul Ioanid și Igor Sevianu, ingineri, Monica Sevianu lucrase la radio la departamentul pentru țări straine. Sasa Mușat, era conferentiar la facultatea de istorie. Haralambie (Hari) Obedeanu fusese ziarist la Scînteia, apoi trecuse la Școala de partid, Jdanov ca profesor de jurnalism. Cei șase erau comuniști dinainte de 23 august 1944, cînd activaseră în celule clandestine. În 1944 Igor Sevianu și Sașa Mușat au pus la cale aruncarea în aer a unei linii ferate, dar Emil Bodnăraș, șeful comisiei militare a PCR nu a fost de acord. In plus a intervenit și arestarea maresalului Antonescu si lovitura a fost contramandata. Bodnăras s-a folosit de grupul format din elevii ai liceului evreiesc “ Cultura” – Mușat, Sevianu – in diferite lovituri din august 1944 și în toamna care a urmat. Toți din grup erau evrei. Lucrul nu este lipsit de importanță in povestea noastra. După razboi, toți au făcut carieră în aparatul comunist. Alexandru Ioanid a fost căsătorit cu sora nevestei lui Alexandru Draghici, temutul ministru de interne. A ajuns șef al direcției judiciare a Militiei, colonel. Paul Ioanid, fratele lui mai mic, era expert in probleme aeronautice, pilot de avioane. Își făcuse studiile la Moscova la inceputul anilor 50 și era cunoscut pentru comentariile din presa, radio si teve despre primele lansări in cosmos. Era profesor de balistică la Academia Militară. Sașa Musat, utecistdin anii 40, din ilegalitate, cind era in liceu. Avea înclinații teroriste, și era folosit ca mînă forte in diferite ocazii. Aducea tipologic cu Ramon Mercader asasinul lui Troțki, un aventurier. Apropiat de Emil Bodnăraș. Era de altfel văr primar cu soția acestuia, Florica. În 1948 a fost trimis in Occident, ca agent. Virgil Ierunca l-a întilnit la Paris in acei ani. Nu putea explica cu ce se ocupă. Deconspirat ca spion este expulzat și se intoarce în țară. Aici este profesor la facultatea de istorie a Universitatii Bucuresti. Igor Sevianu, inginer, lucra la Oficiul Național de Turism, ca șef de servici. iar Monica Sevianu lucra la radio. Era greu de imaginat ca oameni cu asemenea statut social sa organizeze un hold up… La data loviturii erau încă tineri intre 42 (Al. Ioanid ) și 31 de ani (H Obedeanu).

* Ancheta a fost condusă de colonelul Cristache Zambetti, director al directiei a 4-a (contrainformatii) din Securitate. La capătul ei, făptașii au fost identificati. Ascultarea telefoanelor, informatorii, indiscrețiile, greșelile făcute de membrii bandei au dus la ce era de așteptat. Mărturia copilului de pe cîmpul Ciurel și ale taximetristului au dus la elaborarea unor portrete robot. A fost doar o chestiune de timp. La 18 septembrie ei sunt arestați, șase săptămîni de la comiterea jafului. Aproape toată suma a fost recuperată. S-a confiscar și armamentul. Interogatoriile, confruntările, ancheta durează aproape două luni. La 12 noiembrie, dosarul a fost închis. Două zile mai tirziu, 14 noiembrie, a fost trimis la tribunalul militar – Regiunea a 2-a Militară – pe Calea Plevnei – spre a fi judecat. La 23 noiembrie procesul s-a judecat cu ușile închise. Sentința s-a dat în aceeași zi. Toți bărbatii din grup au primit pedeapsa capitală. Monica Sevianu, (avea doi copii) a fost condamnată la inchisoare pe viață. 4 zile mai tîrziu, la 24 noiembrie recursul a fost respins. Ca și cererile de grațiere înaintate Marii Adunări Nationale, la 3o noiembrie și apoi respinse la 16 februarie 1960.

* Executia lui Igor Sevianu, Alexandru și Paul Ioanid, Haralambie Obedeanu, Sașa Musat a avut loc la 18 februarie 1960 la închisoarea Jilava în Valea Piersicilor, la ora 20,00. În aceeași zi cu împușcarea lui Oliviu Beldeanu, care condusese atacul legației române din Berna in 1955. Monica Sevianu a fost amnistiată în 1964. A emigrat mai tîrziu in Israel, unde a murit în 1977.

Foto Alexandru Ioanid, Igor Sevianu (in actiune), Haralambie (Harry) Obedeanu.

2.

Au fost cei șase niște gangsteri? Lovitura din 29 iulie 1959, nu era singura. Incepînd cu octombrie 1958 soții Sevianu cu Sașa Musat au atacat caseriile unor magazine. Din ianurie 1959 au fost implicați și frații Ioanid. Grupul a făcut mai multe antrenamente pentru mînuirea armelor. Întrebarea este – au jefuit pentru a-și insuși banii, ca să trăiască mai bine ? Erau ei iubitori de lux, de petreceri, așa cum i-au descris procurorii la proces ? Altă întrebare. În toamna 1959 s-a făcut un film, o reconstituire. Cei șase au fost obligați sa joace propriile lor roluri. Filmul s-a dat apoi in săli cu circuit inchis, cu membrii de partid, sindicaliști. Au fost înfățișati în restaurante de lux, ducind o viață de huzur. Erau niște portrete caricaturale pentru nevoi de propagandă. De fapt mai mulți dintre ei o duceau prost. După o perioada cind avusesera slujbe bune, datorită trecutului comunist, au fost împinși spre marginea societății. Sașa Mușat după intoarcerea în țară, a fost conferențiar la Universitate, dar în 1958 a fost concediat pentru că nu avea doctoratul. Igor Sevianu era șomer din 1957 cind fusese concediat de la ONT, unde fusese șef de servici. Soția lui, Monica, la fel, fusese dată afară de la radio în 1957, ca necorespunzătoare, neavînd studii superioare. Alexandru Ioanid era nemulțumit de pierderea postului de director al Direcției Judiciare a Miliției (martie 1959), iar în mai 1959 a fost destituit și pensionat. Harri Obedeanu, a fost schimbat din functia de decan în ianuarie 1959. Frustarea declasării sociale a celor șase a jucat un rol mare în structurarea grupului.

Au fost cei șase “ activiști sioniști “ ? Au vrut oare să procure fonduri pentru evreii rămași fără serviciu după ce ceruseră emigrarea în Israel ? Cei șase au susținut în timpul anchetei și procesului această variantă. Ei au respins acuzația că ar fi fost niște gangsteri. Mobilul lor – au susținut – a fost ajutorarea evreilor aflați în dificultate. Erau sinceri ? O teză spune că cei șase au inventat această legendă în speranta că vor obține ajutor din Israel, ori de la mișcarea evreiască internaționala ? Doreau să-și creeze o bună imagine, să treacă drept eroi ai mișcării sioniste ? Greu de spus. E adevărat că au dat mici sume de bani unor evrei care aveau actele depuse pentru emigrare.

Fuseseră militanti comuniști. Ca și alti ilegaliști erau dezamăgiți. Perspectiva emigrării in Israel era reală. Mii de evrei emigrau la sfirșitul anilor 50. Ce șansă aveau ei, ca foști comuniști, acolo ? Atacul putea să le dea o altă imagine. Deciși să emigreze, cei șase păreau că doresc să își asigure un viitor. S-a spus ca intenționau să cumpere bijuterii pe care să le ia cu ei ca să le valorifice. Emigrarea putea să fie oficiala sau clandestină. În grup s-au discutat mai multe variante de fugă din țară. Ancheta nu a incercat să afle răspunsuri.

Autoritățile au vrut să intimideze. Era în plină desfășurare o campania antisemită. Întreaga populație era supusă unui val de represiune incepind din vara anului 1958, odată cu retragerea Armatei Roșii. Gh.Gh-Dej voia să arate Kremlinului că este capabil să țină țara sub control. Procesele și demascările își găseau destule victime printre evrei. Holdup-ul din iulie 1959 servea de minune lui Dej si Drăghici pentru menținerea unei atmosfere de teamă. Un raport din 1 octombrie, arată că în grup se discutase despre organizarea unor atentate îndreptate împotriva lui Leonte Răutu, șeful propagandei, și Alexandru Drăghici, ministru de interne. Cert este că în luna august cei șase au tipărit manifeste îndreptate împotriva regimului pe care le-a pus în cutii poștale din mai multe cartiere. Era un mijloc de a da un conținut politic grupului, sau era doar camuflarea jafului într-o acțiune politică ?

Există și o altă interpretare. Altă teză susține că holdup-ul din 29 iulie 1959 nu a avut loc. Că ar fi o înscenare pusă la cale de Securitate. Regimul avea nevoie de un pretext pentru campania antisemită și voia crearea unei atmosfere de intimidare, de frică, mai ales în mediile intelectuale și profesionale. Paradoxal ea urmărea reducerea numarului de evrei care făceau cerere să plece din România. Există și un element personal, Alexandru Ioanid, fusese cumnatul lui Alexandru Drăghici. Martha Drăghici (Csako) era nemulțumită că Ioanid divorțase de sora ei. Indiferent dacă hold-up-ul a existat sau nu, Drăghici l-a implicat pe Alexandru Ioanid pentru a-l pedepsi, spune această versiune. Există o versiune cf căreia hold-up a fost organizat chiar de Securitate la ordinul lui Dej, Bodnăraș etc. De alttel Sașa Mușat era văr cu nevasta lui Bodnăraș. E așadar posibil ca totul să fi fost o manipulare, iar cei șase au căzut într-o cursă sau s-au lăsat manipulați cu bunăștiință. Lovitura ar fi existat, dar de ea știa Securitatea, care a premeditat-o. Cert este că Sașa Mușat, Igor Sevianu, Alexandru Ioanid erau filați, urmăriți, aveau telefoane interceptate, încă dinainte de a da lovitura. Ei ar fi acceptat sa joace în filmul reconstituirii și să li se însceneze un proces, pentru a-și crea o legendă. În schimbul acestui serviciu li s-ar fi promis emigrarea. Alții au spus că ca Alexandru Draghici a condus toată operația dar nu s-a ținut de cuvînt și i-a trimis la moarte. Motivul : dispariția martorilor întregii combinații. Monica Sevianu ar fi fost exclusă din joc – ceea ce i-a salvat viața – ea nefiind la curent cu aceste dedesubturi. Au fost unii care au pretins că i-au întîlnit la multă vreme după 1959. Probabil că Securitatea a răspîndit aceest zvon.

Concluzii – Numai deschiderea arhivelor rămase pînă azi secrete și noi mărturii, pot să aducă răspunsurile așteptate. Mitul, enigmele acestui straniu caz rămîn intacte la peste 50 de ani de producerea lui.

FOTO Paul Ioanid, Monica Sevianu, Saşa Muşat

STELIAN TANASE

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Foru Guscu spune:

    Am mai citit asta de cel puțin 5 ori. V-a secat inspirația?

    • Stelian Tănase spune:

      Si canalele tv reiau filmele de sute de ori. Publicul se schimba cam la sase luni. Singurul argument care dicteaza este traficul. Un art. este postat de cite ori are un nr de cititori. Povestea cu Banda Ioanid are un mare nr de cititori si azi.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!