HORIA BERNEA, CEL DIN AMINTIRE

By 14 septembrie 2017Graffiti

bernea…ar fi implinit azi 79 de ani. (n 1938 ) dacă nu se prăpădea în 2000 (avea 62 de ani). După decembrie 1989 l-am cunoscut bine, l-am admirat și cred impărtășeam multe opinii în legătură cu ce se intimpla în România de atunci. Era un bărbat inalt, cu o voce joasă care impunea și prin tăceri și prin zisele lui. Eram mai demult un admirator al picturii lui, încă de cînd nu il cunoșteam si am văzut in anii 80 prima dată lucrări semnate de el într-o galerie de pe o străduță din ce numim azi Centrul Vechi. Între timp am achiziționat mai multe dintre operele lui și de cîte am ocazia și parale în pungă nu ezit să mai aduc una în casă.

bernea-1Am facut cunoștință în ianuarie 1990 pe Calea Victoriei 120, la GDS. Venea atunci destul de des pe acolo, apoi mai puțin pentru că lucra la facerea Muzeului Țăranului Român. L-am vizitat la noul lui sediu de director al MȚR de 2-3 trei ori, atunci, cînd mi-a povestit pasionat ce vrea să facă. Era o gazdă de excepție, un boier. Am dus uneori prieteni – de obicei străini acolo să vadă muzeul cu gîndul secret ca astfel ne cunosc mai bine, pe noi românii, nefalsificați. Cum stau pe aproape îmi făcea și plăcere sa fac un popas, să schimbăm o vorbă. Așa mi-a arătat intr-o plimbare biserica Mavrogheni (despre care știa tot) de vizavi, unde se ingrijise de clopotnița de la intrare (va fi ingropat in curtea bisericii). Horia Bernea era foarte dornic să iți arate sălile muzeului lui, să îți explice, să scoată de pe rafturi și din cufere diferite tipărituri pe care le făcea la muzeu și să ți le dăruiască. Le păstrez și azi.

bernea-2Cînd a avut retropectiva la Muzeul Național nu eram în țară și nu am fost la vernisaj. Am prins exact ultima zi, dinaintea închiderii. Cum știam de eveniment, m-am dus direct de la aeroport acolo, mi-am lăsat valiza in holul Palatului regal și așa am văzut-o, bineînțeles însoțit de pictor. Expoziția era ceva extraordinar – Bernea la maximum puterii lui creatoare. Era bucuros, vindea bine, diplomații mai ales se inghesuiau în atelierul lui să cumpere etc. Apăruse si o clientelă românească. Era om de succes și se simțea bine in pielea lui.

L-am invitat de citeva ori la emisiunea tv pe care o patronam atunci – Orient Express. Era un interlocutor mereu interesant, abrupt in opinii, tăios, cu judecați definitive. Știa bine ce bernea-3spune. Era un om citit, uneori il suspectam de ambiții renascentiste. Il preocupa geometria de exemplu și mi-a făcut o dată o demonstratie a unui corp în spațiu ca un profesionist. Ultima lui apariție in public a fost in noiembrie 2000 la Orient Expres. În preziua emisiunii (se difuza in direct simbăta) m-a poftit la muzeu să povestim și să punem la cale cele doua ore de emisie. Am rămas toată ziua impreună. Era melancolic, și-a amintit multe. A evocat episoade din trecut, copilăria mai ales. Se temea de operație, se temea că nu se mai intoarce, avea presimțiri negre. Era frica oricui in fata unei intervenții chirurgicale dificile (pe cord), nu mai mult, asa am crezut. Era ingindurat, parcă își lua adio. A plecat cred chiar a doua zi cu mașina sa un Volvo la Paris cu un portbagaj din lucrările sale. Nu s-a mai întors.

Îi duc dorul. Nu mai am curaj să mă uit in agenda cu numere de telefon. Seamănă tot mai mult cu un cimitir.

STELIAN TĂNASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • mamaie spune:

    Trist dl Tănase.
    Nu sunteti singurul care împărtășește povesti adevărate, din păcate.

    • Stelian Tănase spune:

      Cel mai trist lucru este ciorovaiala „urmasilor” pe mostenire – Muzeul taranului Roman. Cineva ar trebui sa povestesca ce mari batalii s-au dat si se dau intre diversi indivizi si grupari ( in care se amesteca si cine nu trebuie). Si toti il invoca pe Horia Bernea,fireste, care neodihneste vizavi la Mavrogheni.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!