JURNAL BERLINEZ. POSTDAM

By 13 septembrie 2017Jurnal de bord

IMG_0655Intr-un Berlin mai curind indiferent la alegerile care se apropie, cu afisele CDU si PSD – Angela Merkel si Martin Schultz – m-am dus la Postam pe urmele conferinței din 1945. Lucrurile în ce priveste Europa se tranșaseră deja în octombrie 1944 la Moscova , intre Stralin si Churchill, apoi la Yalta in aceeași formulă plus Roosevelt. Postdam e undeva la 40 de minute distanță de Berlin, in parcul care găzduiește palatul Sanssouci. Parcul este minunat, cu terase, fintini, cursuri de apa, pomi umbroși. Chiar Sanssouci, fără griji, gradinile raiului. Distantele sunt mari, greu de străbătut cu pasul. Noroc că am prins un taxi care și-a făcut hatirul să meargă pină acolo, in partea cealalta a domeniului regal, preț de 10 euro. Asta ca să va dati seama de intinderea locului. Pe drum m-am amuzat să întilnesc diverși dni si dne in constume de epocă și cu peruci.

IMG_0612Sigur că te apropii de locul unde s-a tinut conferinta cu capul cit o baniță de lecturi, amintiri, filme, informații dobindite de acasă într-o țară comunistă – apoi dupa 89 din tot felul de surse, de data asta occidentale. Văzusem ca toată lumea fotografiile cu liderii USA, UK, URSS. Citisem și o foarte buna reconstituire a zilelor conferintei unde apărea si celebrul episod cînd Truman il anunță pe Stalin ca primul experiment cu bomba atomica a reușit. Stalin a rămas impasibil pentru că era deja informat de spionii lui. Mă gindeam la multe, citisem întru-un ghid in aeroport că acolo era un muzeu, un hotel, un restaurrant. Mă gindeam la conditii deosebite – canapele, plușuri, personal select, protocol pe măsura evenimentului din 1945. Îmi era și foame cind am ajuns, așa că m-am grăbit să prinzesc. Mă așteptam la un local select, cu mîncare rafinată. Nu știu de ce. L-am gasit într-o curte interioara cu pietre pe jos care făceau mesele să se clatine. Un fel de birt de categoria a lll-a unde se comercializau diferite sorturi de cîrnați cu cartofi prajiti, fireste asezonat totul cu bere. Cam ca la botul calului, să zicem. M-am resemnat și am ciugulit ce am găsit. Am început prost vizita, mi-am zis.

IMG_0676Gazdele nu erau prea antrenate să primeasca turiști desi au trecut 27 de ani de la căderea Zidului și timp ar fi fost. Casa e un conac de stil englezesc nu prea mare, construit la începutul secolului XX pentru familia Hohenzollern, care a avut aici ultimul refugiu. Locul a fost lăsat de izbeliște pină în 1989 de comuniștii locali. Clădirea e azi în refacere, sunt schele peste tot, camioane, lucrători. Ceva înghesuială prin încăperi și pe coridoare etc. Mulți rusi și japonezi care țăcăne din aparatele foto și filmează cu telefonul. Ne e voie cu blitz.

Pierd destulă vreme în sala în care s-au tinut propriu-zis lucrările conferinței. Revin de cîteva ori. Este încă acolo masa oferită de ruși, fotoliile, draperiile. Întreb dacă mobilierul este cel de atunci. O d-nă din personal imi răspunde că da, totul este original. Imi imaginez brusc personajele, Stalin, Truman, Churchill (Atlee) din jurul mesei, replicile, tensiunea, forfota personalului auxiliar – asistenți, secretare, spioni, militari, experți. Fumul – de trabuc Churchill, pipă Stalin, țigară Truman. Firește, cînd am revenit din reverie, încăperea era goală. Aici s-au trecut unele din cele mai importante zile ale secolului trecut.

IMG_0625Am fost dezamăgit din nou la shop-ul din incinta unde nu am găsit carțile la care ma așteptam. Aș fi dorit sa gasesc/cumpăr memorii/ jurnale scrise de participanti, există cîteva f bune. Pe rafturi dai doar de fleacuri turistice, ghiduri, biografii sumare printre căni, baticuri, tricouri – neinteresant. Plecarea a fost la fel de dezarmantă. O plimbare pe jos de 30 de minute printre vilele ocupate pînă în 89 de nomenklatură. Case cochte cu garaj, uneori cu piscina, si gradini. Undeva o mică stație semiurbană. Autobuzul întîrzie, taxiuri nu trec. Și totuși, într-un loc așa de banal s-au petrecut lucruri atît de decisive pentru soarta lumii. Odată însă locul golit de prezența granzilor au rămas doar evocarile istoricilor. Și amintirea – dar și aceea trunchiată.

STELIAN TANASE

CITIȚI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Alătură-te discuției 3 opinii publicate

  • Mihael Shafir spune:

    Cârnați, cartofi prăjiți, bere? Și diabetul?

  • Brehar Cioflec Olimpiu spune:

    Sunt multe si interesante detaliile pe care le poti afla la Cecilienhof, locul unde a avut loc conferinta din 17 iulie- august 1945. De organizarea s-a ocupat ,in principal partea sovietica care , pentru a sublinia” cine e seful ” si-a priponit rosul ei steag, in curtea de onoare a castelului, castel pe care trupele sovietice l-au transformat in club la finele conferintei.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!