KLIMT IN PALATUL BELVEDERE

By 14 iulie 2017Graffiti

klimt 3După căderea vechiului regim, în decembrie 89, Viena a fost prima capitală occidentală asaltată de români. Aici s-a petrecut un episod rămas în folclor pînă azi, cel al “lebedelor mîncate” de nişte compatrioţi, în grădina palatului Belvedere. Ironia sorţii – tot aici ministrul nostru de externe Manoilescu a leşinat în vara lui 1940, cînd a văzut harta cu Transilvania înjumătăţită de Ribbentrop&Ciano. Pesemne, ai noştri ştiau ce ştiau cînd au vînat lebedele! Cît îl priveşte pe Manoilescu, nu a fost cea mai grea încercare din viaţa lui. A fost arestat după război şi a sfîrşit după o lungă agonie în inchisoare. Revenind la povestea cu cina în natură asigurată de lebedele vieneze (plasată de unii la palatul Schonbrunn, de alţii la Hoffburg, dar mereu e vorba de ai noştri), mă întreb dacă a fost o răzbunare tîrzie sau expresia hatîrului naţional? Orice s-ar zice, Dracul le potriveşte bine.

klimt  5Am locuit anul astă, în două rînduri, într-un hotel din apropiere şi l-am vizitat în voie. Am avut ghinion cu altă ocazie, să fie închis pentru lucrări de restaurare. Dacă vrei să vezi lucrări de Gustav Klimt&Egon Schiele, aici trebuie să ajungi (mai sunt cîteva şi la Leopold Museum). Nu ştiu cum au ajuns să fie găzduiet în palatul Belvedere. Grefa reuşită – doi pictori, unul Art Nouveau, celalalt expresionist în palatul baroc al lui Eugeniu de Savoia.

klimt 1Trebuie să traversezi un parc. Asta iţi dă răgaz să faci fotografii, dar mai ales să-ţi aduni gîndurile. Distanţa mare de la poarta te pune la încercare, pentru că drumul e în pantă. Ajuns sus, gîfiind, se deschide perspectiva Vienei. Acoperişuri, cupolele, oraşul vechi. Aici, un apus sau un răsărit de soare trebuie să fie o splendoare. Cel care ţine intrarea arată ca un feldwell al armatei chesaro-craiesti, cu nişte mustăţi zburlite, cu o vorbă militaroasă. Vizitatorii în ochii lui trebuie să fie klimt 4nişte indisciplinaţi, veniţi să tulbure liniştea din “palatul lui”. E un personaj hasburgic, face parte din peisaj. Muzeul nu e mare, dar numai cîteva săli sunt amenajate. Eşti strîmtorat de schelele întinse în hol, în casa scărilor, pe etajele de sus. Se lucrează încă la aducerea la zi a palatului. Dai de grupuri de copii cu profesoarele lor în faţa unor tablouri celebre. Alţii stau pe jos şi desenează. In muzeele din Viena poţi să faci fotografii în voie, ceea ce la Paris este interzis aproape peste tot. Regăsesc Klimt şi Schiele cu aceeaşi plăcere. Nu mă deslipesc din faţa pînzelor. Am tot timpul la discreţia mea. Nimic nu mă tulbură, pot să zăbovesc cît vreau. Şi o fac, plec tîrziu din palat.

STELIAN TANASE

CITITI SI SERUITI

copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!