Simbătă pe cînd mă duceam la RTV să ţin “3×3”, în faţa Casei Scînteii am văzut o siluetă de carton răsturnată pe jos. Ciudat, îl reprezenta pe Lenin. Am crezut că a fost sus pe soclu şi a căzut din cauza vîntului. Nici pomeneală, aşa a fost pusă. Am oprit maşina, m-am dat jos şi am tras o serie de fotografii.
De statuia lui Lenin mă leagă multe lucruri. În martie 1990 am participat la demolarea ei intr-unul din momentele de mare fervoare ale vieţii mele. Pentru mine (care nu am văzut niciodată statuia lui Stalin, demolată în 1961) statuia asta reprezenta cizma sovietica şi regimul comunist. Am trecut în anii 8o de multe ori pe lînga ea. Erau momente proaste, pentru că mă duceam la Casa Scînteii, la cenzură, reviste literare, edituri, unde aflam de fiecare dată că nu pot să public. Lenin a fost pentru mine întruchiparea acestei interdicţii. Toţi din Casa Scînteii, funcţionari,activişti, redactori etc. trăiau sub dominaţia lui, de fapt.
Acum 3 ani in serialul documentar tv „Bucureşti strict secret”, un episod l-am dedicat statuii – de la inaugurarea din aprilie 1960 pînă la demolarea din martie 1990. L-am prezentat cu succes şi la Paris la o conferinţă internaţională dedicată căderii regimurilor comuniste. În romanul “Dracul şi mumia „(ed. Adevărul 2010) povestea este legată de statuia lui Lenin. Unul din personaje cu rinichi slabi o profanează şi este arestat de Miliţie. În alt roman narez demolarea ei prin ochii unei reportere tv.
Aşa că acum la vederea statuii de carton am tresărit. Ceva imi vorbea secret despre toate aceste amintiri.
FOTO MIHAI ZGONDOIU, „SOMNUL LUI LENIN”, Proiect 1990.