revolutie timisoara 1Actul inaugural al regimului post-Ceaușescu a fost un lapsus. Regele Mihai nu a fost invitat la București. Primul act politic pe care liderii FSN ar fi trebuit să îl semneze îndată după 22 decembrie 1989 acesta era. S-ar fi reluat astfel legăturile naturale cu istoria, cea nefalsificată de ocupația sovietică și de regimul comunist. S-ar fi rupt astfel legăturile cu regimul de baionete instalat la 1 ianuarie 1948 după alungarea regelui. Acesta ar fi trebuit să fie sensul revoluției. Dărîmarea dictaturii ar fi căpătat astfel o legimitate reală, autentică.

Republica din 1 ianuarie 1948 de inspirație sovietică a fost instalată prin violență, cu mijloace nelegale. În consecință a produs un regim politic lipsit de legimitate. Situația a durat pină la prăbusirea lui, 41 de ani mai tîrziu. S-au oferit propagandistic, în timp, diferite forme de legitimitate-surogat, dar una reala, juridică, cf procedurilor democratice, nu a existat. Poporul nu

iliescu revolutie 2a fost consultat. I s-a anunțat abrupt abdicarea regelui Mihai și instaurarea republicii. Una de tip sovietic, nu una de tip occidental. Așa zisul „regim de democratie-populară” a fost unul de „dictatură a proletariatului”, de fapt a partidului comunist. O mînă de oameni proveniți de la Doftana, alții desantați de la Moscova. S-a organizat o horă în piața Palatului cu oameni aduși cu japca din fabrici să-și manifeste „bucuria”. Au dansat și au trimis o scrisoare de mulțumire lui Stalin. Asta a fost tot. Așa s-a trecut de la monarhia constituțională veche de decenii la o așa-zisă republică. De la democratíe la dictatura. Prezența Armatei roșii a fost argumentul suprem.

revolutie  2După 41 de ani acest regim se prăbușește în urma revoltei populației din cîteva mari orașe. La o analiză atentă, principala problemă a fost aceea de a restaura legimitatea regimului politic. Pentru asta ar fi fost necesar să fie repus în drepturi regimul constituțional. Ca urmare, trebuia să se înceapă prin anularea actului de la 30 decembrie 1947. Regele trebuia invitat la București înca din decembrie 1989. Nu era obligatoriu să fie și instalat pe tron, dar participarea sa la reamenajarea instituțiilor era obligatorie și de maxim folos. Ar fi dat credibilitate țării, ar fi protejat-o de multe amenințări și pericole. Ar fi asigurat României alt loc în Europa. Ea ar fi fost privită cu mai mult respect. Tranziția spre o societate democratică ar fi fost mai amplă și mai rapidă, cu mai puține suferințe. Se putea eventual organiza un referendum pentru alegerea formei de guvernămînt, dar numai după ce regele Mihai ar fi stat în țară și s-ar fi implicat în revenirea la democrație.

revolutie 3Ce s-a întîmplat de fapt? Iliescu, Roman si ceilalți au gîndit situația post-revolutionară în termeni leniniști – principala problema era pentru ei puterea. S-au considerat – ca ” emanație a revolutiei „- deținătorii ei legitimi, cu toate că nu erau deloc. Au introdus astfel elemente de uzurpare și impostură din prima zi. Nu aveau nicio legitimitate. Aceiași lideri FSN au pretins că puterea este de drept a lor pe motiv că au reușit să se instaleze în Palatul Victoria și au ordonat execuția Ceauseștilor. Se bazau pe armată – care trasese în manifestanți și făcuse multe victime – ultimul reazem al regimului comunist. Se mai bazau pe fosta Securitate și aparatul administrativ.

Dar nu au gîndit prea departe. Nu priveau spre Europa ci spre Kremlin. Au fost total lipsiți de viziune. S-a ajuns la o republică (fesenistă), la fel de nelegitimă ca și cea din 1948/89. Constituția din 1991 a eludat chestiunea formei de guvernămînt. Ion Iliescu a preferat să confiște puterea pentru el și anturajul lui avînd ca misiune de a asigura aterizarea cu bine a nomenclaturii în noua eră. Era grupul social pe care îl reprezenta și din care provenea. Această situație a falsificat complet procesul democratic – avortat încă din primele zile ale regimului de după Ceaușescu.

mihai rege 025Situația dificilă de astăzi și tranziția nereușită s-au decis așadar încă din decembrie 1989, odată cu neinvitarea regelui Mihai în țară. Scopul ar fi fost deschiderea unui proces democratic real si amplu. Era nevoie de inițierea unui dialog. Modelul exista deja. Tratativele de la Palatul Moncloa din Madrid între forțele politice după moartea lui Franco/1975. Altul – Masa rotundă din Polonia/1989. Așa s-ar fi stabilit și la București ce cale trebuia să urmeze România. O mare ocazie a fost ratată. Nu a fost prima și probabil nici ultima.

STELIAN TĂNASE

CITEȘTE ȘI DĂ MAI DEPARTE

Copyright DESKREPORT

 

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Ene St. Mihai spune:

    Hora din Piata Palatului a fost pusa in scena ulterior, cu mijloace cinematografice, fiind prezentata ca reportaj al momentului 30 decembrie 1947. Un alt fals grosolan.

    • Stelian Tănase spune:

      Multumesc, stiam ceva dar nu am reusit sa gasesc probe. Mi-a povestit cineva din cinematografie acum vreo 15 ani. Cum e si secventa cu garzile patriotice luptind cu nemtii alaturi de armata la Bucuresti la 23 august 1944 care se da mereu. Ar fi nwcesar un document.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!