MINCIUNA DIN PRESĂ NU S-A NĂSCUT AZI

ND Cocea s-a născut la 29 noiembrie 1880, scriitor, gazetar, conspirator bolșevic, omul tuturor serviciilor. Total amoral. E un prilej de a schița un portret al acestui personaj sulfuros din secolul XX, amestecat în gazetăria din lumea bună bucureșteană. Vine dintr-o familie boierească cu rădăcini in Moldova (fiul generalului Dumitru Cocea). A fost fratele actriței Alice Cocea cu o bună carieră la Paris și tatăl actriței Dina Cocea etc. Personajul acesta a fost mai mult decît un gazetar de șantaj, un impostor și un paria al clasei lui. A fost cunoscut mai ales prin scandaluri, prin numărul amantelor fără număr ca și pentru lăcomia de bani obținuți cu orice mijloace. Era mefistofelic. A făcut închisoare 1/ pentru lez-majestate, 2/ pentru corupere de minori,

după ce a întreținut relații sexuale cu fata milionarului/ministrului Manolescu-Strunga. NC Cocea a fost agent al C0mintern de unde a luat bani pentru gazeta sa Facla. În anii 30 scotea gazete pro-comuniste efemere (confiscate de Siguranță) finanțate de la Moscova. Tot atunci era plătit de Mihail Moruzov, șeful Serviciului special de informatii, ( SSI), de șefii PCR și de regele Carol. Era o performanță, mai ales pentru că era stipendiat de toți. Dintre comuniști a colaborat cu Ștefan Foriș, Lucrețiu Pătrășcanu etc, apoi cu Gheorghiu Dej (erau din Bîrlad amîndoi ) și cu Ana Pauker pe care o știa din anii 1918-20 din mișcarea socialistă, cu care avusese o scurtă aventură (după cum mi-a spus N. Carandino).

După 1944 a fost o unealtă ocupantului sovietic. A murit în 1949. A fost autorul unor romane autobiografice de scandal – citite în epocă, „Fecior de slugă”și „Pentru un petec de negreață” (vă imaginați la ce trimite titlul ). A fost cunoscut pentru cinismul lui. Nu era un personaj frecventabil. Vecina mea d-na Elena Galaction mi-a spus odată ( i-a vizitat de multe ori casa, fiind prieten din liceu cu Gala Galaction) că era total lipsit de caracter. Incă de la începturile sale în gazetărie și-a trădat firea. A inventat un interviu cu cel mai cunoscut haiduc din epocă. Iată povestea! .

Pantelimon este cunoscut bandit. I s-a dedicat un film (1983, Dan Pița). S-au scris multe articole de presă de-a lungul secoluluI XX. S-au scris și jucat piese de teatru, mai multe cărți – de la cele populare, broșuri vîndute prin tîrguri, la altele serioase (“Reabilitarea unui haiduc Pantelimon “, Mihai Stoian 1968, 422 p.). Faima lui a început și s-a datorat atacurilor date din nordul Moldovei în 1911, 11 la număr. Presa a relatat ieșirile lui la drumul mare înarmat cu o pușcă Manlicher, cu cîteva pistoale la brîu care îi dădeau un aer fioros cu care intimida victimele.

Era născut în 1870. In tinerețe făcuse 6 ani de închisoare la Doftana, interval în care presa nu l-a băgat in seamă. Era un anonim, un infractor de rînd. Întors acasă, în 1907 este hăituit de jandarmi pentru un posibil amestec în răscoala țărănească, dar nu a fost incriminat pentru vreo faptă. 4 ani mai tîrziu, în 1911 “ ia calea codrului”, cum va spune la proces. Cu cîțiva complici somează negustori, arendași, pădurari, cîrciumari și îi ușurează de bani. Sumele pe care le confiscă sunt derizorii. Atacurile lui nu s-au soldat niciodată cu morți.

De unde totuși reputația, legenda sa!? Pantelimon nu era singurul care dădea de lucru Jandarmeriei. Putea f0arte bine să rămînă unul dintre infractorii epocii, fără să ajungă la faima pe care i-o cunoaștem. Explicația este simplă – a fost o afacere de presă. Era de fapy atacay guvernul Brătianu. Astfel Pantelimon a devenit subiectul unei campanii care l-a popularizat dincolo de faptele sale. ND Cocea – de la Adevărul Dimineața, Facla – a anunțat cu mult tamtam că se duce în nordul Moldovei să îl găsească și să îi ia un interviu. Sfida astfel autoritățile care nu reușeau să îl captureze deși se pusese un premiu pentru orice informație care ar fi dus la arestarea lui. Povestea a stîrnit reacția celorlalte gazete – Universul, Epoca, Viitorul – ceea ce a amplificat efectul. Subiectul nu a lipsit practic nicio zi din paginile gazetelor. Pantelimon a ajuns rapid o celebritate datorită știrilor, o parte dintre ele fanteziste. Pentru unii era un erou, ultimul haiduc, pentru alții un bandit sîngeros. Istoria s-a derulat între ficțiune și realitatate, intre minciună multă și adevăr puțin.

ND Cocea a publicat mai multe articole în care expune cu lux de amănunte peripețiile căutării lui Pantelimon. A întreținut interesul publicului folosind un senzaționalism ieftin, dar eficace. Dacă citești azi articolele nu prea dai de informații, de fapte, ci mai mult de povești menite să ațîțe campania de presă. Adevărul și Dimineața afișau simpatii de stînga și socialiste. ND Cocea și C-tin Mile, (patronul și socrul lui ND Cocea) fiind chiar delegați la congresul Internaționalei socialiste de la Stuttgart din 1907. Aveau strînse legături cu socialiștii Dobrogeanu-Gherea, Cristian Racovski. Pentru ei Pantelimon era un exemplu viu al “luptei de clasă”, al “țărănimii care se ridica cu arma în mînă impotriva exploatării moșierilor și arendașilor”.

Povestea cu Pantelimon era de fapt o afacere de presă cu conotații politice. Gazetele respective atacau guvernul liberal al lui Ionel C. Brătianu și dinastia. ND Cocea a cerut să fie judecați “bandiții Dinastiei”, oligarhia ” și nu haiducul Pantelimon care lua de la bogați și dădea la săraci! Cînd guvernul Brătianu a fost înlocuit cu unul conservator interesul pentru figura lui Pantelimon a scăzut brusc. ND Cocea – care îl apărase în primul proces ca avocat – nu mai apare și în al doilea. Haiducul nu mai era interesant. Un socialist ca ND Cocea îi susținea pe conservatori pentru că promiseseră să îi permită întoarcerea in țară a liderului socialiștilor români, Cristian Racovski, după ce acesta (născut in Bulgaria) fusese privat de cetățenie sub acuzația de instigare la violente în timpul răscoalei din 1907.

Pină la urmă presa este o afacere, trăiește din tiraje, din influență, Creșterea tirajelor ziarelor Adevărul, Dimineața, Facla, aflate în acel an în dificultate, a fost miezul întregii campanii. Concurența cu Universul, Epoca, etc, alimenta campania din 1911 și mai puțin faptele lui Pantelimon – un infractor oarecare.

ND Cocea a publicat un interviu cu el, dar puțini au crezut că este autentic. Nimeni nu a crezut că s-ar fi întîlnit cu Pantelimon. Că era invidia rivalilor și interesele concurenței azi este greu de stabilit. Cert este că povestea cu Pantelimon și controversa legată de acel interviu l-a urmărit ca un oprobiu toată viața. Dacă privim spre alte istorii – observăm că ND Cocea a fost un gazetar necredibil, cinic, lipsit de scrupule. Un ex. El este cel care a scornit minciuna că în răscoala din 1907 au fost uciși 11.000 de țărani, cifra niciodată dovedită si complet falsă. Anul 1917 l-a prins pe NC Cocea in Rusia, la Petrograd, unde a pactizat cu bolșevicii. Intors in țară a fost un personaj crapulos, patron al presei comuniste subterane în anii 30. Sunt fapte care – data fiind toxicitatea personajului – mă fac să cred că nu a luat interviul care l-a făcut celebru. Ținuta lui morală a fost extrem de precară. A avut o reputație proastă în epocă, de gazetar corupt. Povestea cu fiorosul Pantelimon era doar una dintr-o serie lungă.

Care sunt totuși faptele? Pantelimon a fost capturat printr-o trădare, a fost judecat in 1912 la Botoșani și achitat de Curtea cu juri. Presa a urmărit dezbaterile, mărindu-i încă o dată faima, dar și pe cea a lui ND Cocea care inventase personajul. Pantelimon a avut un al doilea proces în 1913, pentru cauze nejudecate în primul și din nou a fost achitat. A venit la București în 1914, unde C. Mille i-a oferit un post de portar la ziar pe Sărindar unde Dimineața și Adevărul își aveau sediul. Nu s-a putut adapta vieții de oraș și s-a întors acasă în 1915. S-a căsătorit în 1916, a cumpărat pămînt, 7 ha, a ținut o gospodărie. A dus o viață pașnică, deranjat din cînd în cînd de cîte un gazetar curios care dorea să-i audă povestea. Faima lui a scăzut după război, dar nu l-a părăsit complet niciodată. A murit de cancer în patul lui în 1929

STELIAN TĂNASE

CITESTE ȘI DĂ MAI DEPARTE

http://www.sferapoliticii.ro/sfera/136/art11-arhiva.html

Copyright DESKREPORT