MIRACOLUL ROMÂNESC ÎNTÎRZIE

By 19 octombrie 2013La zi

102Cineva mă întreabă, și întrebarea este bună, dacă putem să renunțăm să exploatăm resursele pe care le avem din considerente ecologice sau de alt tip. Cum ne vom dezvolta, cum ieșim din sărăcie și înapoiere? I-am răspuns că nu putem să ne punem de-a curmezișul, nici nu este practic. Trebuie neapărat să exploatam resursele pe care le avem, să producem de ex, cît mai multă energie. De altfel, i-am spus, România nu este o țară bogată cum spune un clișeu patriotic. Puținul pe care il avem trebuie să îl folosim cu maximă eficiență. M-a întrebat de ce sunt atunci împotriva exploatării gazelor de șist? sau a aurului de la Roșia Montană? etc. I-am spus că nu pune problema 024corect. Un prim răspuns ar fi că așa cum sunt gîndite contractele acum, nu aduc foloase României. Deci nu e vorba de a folosi în aceste cazuri resursele pentru noi, ci de a le ceda altora pe mai nimic. România nu va ieși din înapoiere și își înstrăinează și putinele resurse. Dacă de ex dă aurul lui RMGC., si nici cu alte contracte de același tip. Chevron sau alte companii vor vinde gazul pe piețele internaționale nu statului român, care ar cumpără ieftin și ar scădea profitul. Sunt contracte dezavantajoase, ptr că de la început conceptul lor a fost prost. Trebuie regîndit.

120Am spus NU acestor inițiative nu din cauză că sunt un paseist, sau pentru că visez la o Românie arhaică, tradițională, fără industrie, fără șosele, cu peisaje paradisiace pe care să le admire prințul Charles… Eu visez la o Românie de secol XXl. Eu cred într-un miracol românesc, cum am spus/scris de atîtea ori. Sunt împotriva acestor proiecte pe care ne certăm de multă vreme pentru că există un aspect care în zarva din jur nu prea se observă.

Problema energiei, a resurselor minerale etc. este una capitală, care trebuie să facă obiectul unui acord între protagoniști – forțe politice, financiar-bancare, mediul de afaceri, administrația și societatea civilă, (Biserica, sindicatele, massmedia, Academia, etc). E nevoie de dezbateri serioase și apoi pe concluzii, să se încheie un pact național cu privire la resursele pe care le avem, cum vor fi folosite, etc. în următorii 50 de ani. Agenda rezultată trebuie să fie urmată indiferen093t de guvern, partide, de situație. Odată dezbaterea incheiată, fiecare să știe ce are de făcut, care este rolul lui în această strategie. E nevoie de o negociere intre protagoniști, cum a fost pe NATO și UE. Așadar un acord este strict necesar înaintea oricărei explorări sau exploatări.

Sunt împotriva proiectelor care ne dezbină în ultima vreme. Aceste proiecte sunt miza unui război subteran intre clanuri care urmăresc acapararea resurselor de gaze, petrol aur, neferoase, apele, energia atomică, etc. Participă la acest război ganguri autohtone, rețele mafiote, 356grupuri de interese bazate pe coruptie. Fiecare are sprijin in străinătate. Din cauza asta fiecare episod este de fapt o bătălie dintr-un război mai lung, în care nu se urmăresc interesele Romaniei, viitorul energetic al țării noastre, dezvoltarea noastră economică, ci imbogățirea diferiților competitori. Binele nostru nu intră discuție nici în cazul Roșia Montană, nici al gazelor de șist, cum nu a intrat nici în megaafacerile Bechtel, Alro, Petrom, etc. Deocamdă toate aceste dispute arată ca un jaf sau tentative de jaf.

Pe scurt, avem nevoie de un acord dacă nu vrem ca aceste conflicte deja manifeste să escaladeze și să ne arunce pe unii impotiva altora în forme mai grave decît cele de pînă acum.
STELIAN TANASE

Spune-ți opinia, fă-te auzit!