La inceputul lui decembrie 1990 am fost invitat de gazeta Moscow news la o intîlnire cu alți redactori șefi din fostul bloc sovietic ( conduceam ” 22″) din Varsovia, Praga, Budapesta, Est Berlin etc. La sfirsitul anilor 80, printr-o relatie imi făcusem rost de un abonament la această publicatie saptaminala moscvita, cea mai liberală din URSS. Aici am citit spre mirarea mea un interviu cu Lech Walesa, pagini despre Trotki, Buharin, Pasternak, Soljenițin, pină atunci interziși. Era un week-end în care s-a incercat organizarea unui schimb de informatii din țările recent eliberate de comunism. Dependenta de vechile agentii (TASS, Agerpres, etc) nu era sănătoasă, se încerca altă abordare, mult mai deschisă a fenomenelor politice din centrul și estul Europei. În ultima zi era prevăzut program de voie, shopping și vizitarea orașului. Fiecare invitat a primit ca ghid un redactor local pentru a-l ajuta să vadă ce dorește din Moscova. Aveam o jumătate de zi la dispoziție. Am cerut să văd Piața roșie, neaparat mausoleul lui Lenin.
Am ajuns aici însotit de ghidul meu ad-hoc. O întindere imensă, cel mai larg spațiu urban pe care l-am întîlnit 
vreodată. Te simțeai insignifiant. Citisem mii de pagini despre Piața roșie, știam o multime de istorii despre acel loc și mai ales despre bolșevici. Lenin era obiectul cercetărilor mele de ani de zile. Mi se părea personajul determinant din secolul XX. Era chiar diavolul, un monstru absolut. Adusese cel mai mult rău Rusiei și Europei. Acțiunile, ideile lui întorseseră mersul lucrurilor cu capul in jos. Însîngerase Rusia întîi de toate cu pasiunea lui pentru așa-zisa teroare revoluționară. Tot ce se întimplase în Europa de la puciul condus de el în 1917 la Skt Petersburg i se datora. Il vedeam pe Lenin ca sursa răului, a dezastrelor și masacrelor.
Voiam să dau ochii cu obsesia mea din anii 80, să îi văd cadavrul îmbălsămat. Lenin era mitul fondator al URSS, zeul lumii sovietice, profetul mincinos. La moartea lui in 1924, bolșevicii, în loc să-l îngroape într-un cimitir, au ridicat mausoleul din Piața roșie ca să îl preamărească și să țină Rusia sub ascultarea liderilor bolșevici rămași în viață – Stalin&Co. Lume rusească era profund religioasă, superstițioasă, legată de biserică, de credință, de ortodoxie. Lenin trebuia să țină loc în statul ateu sovietic de divinitate, cind bisericile se demolau sau erau tranformate în fabrici și depozite etc. iar preoții arestați.
Asta voiam să fac. Am avansat greu prin Piața roșie pustie la ora aceea, bătea un vînt rece de decembrie. Insoțitorul meu îmi dădea explicatii. La mausoleu era coadă de cca 100 m și mi-am zis ca avem de așteptat. Ghidul meu de la Moscow News mi-a explicat că fiind jurnalisti puteam intra peste rînd. Am ajuns în dreptul soldatilor din garda și i-am zis – Știi ceva ? Renunț să il mai văd pe Lenin ! Nu m-a crezut. Părea și ca îi pare rău, făcusem atîta drum. Ar fi vrut să mă serveasca, să plec mulțumit de acolo cu amintirea aceea. Am repetat ce am spus și am făcut stînga împrejur. Adio Lenin!
Asta a fost tot. Secvența asta mi-a revenit in minte de atunci de multe ori. Cert este că în anul urmator mă aflam la Washington. Am inceput din senin să scriu o carte despre Lenin, o fabulație, nu istorie reală. Episodul prin care trecusem în Piața roșie mi se părea de neințeles și cam suprarealist. Cartea mea voia sa deslușească resorturile acelei duminici din decembrie 1990 cind i-am intors spatele. Am terminat de scris „Dracu si mumia” 15 ani mai tirziu. In ea povestesc cum un drac fură mumia lui Lenin din Piața roșie într-o noapte de aprilie. La final, după multe peripeții, Occidentul și URSS reușesc să îi captureze pe cei doi dezertori și fac schimb de prizonieri în decembrie 1961 la Checkpoint Charlie, în Berlin.
STELIAN TANASE
CITESTE SI DA MAI DEPARTE!
Copyright DESKREPORT