Sub semnătura Diana Daniela Macovei, blogul Booknation.ro publică o recenzie la romanul „Nocturna cu vampir opus 1″ apărut recent la editura RAO. Titlul articolul – „Fiecare epocă are nebunia ei, dar în esență nu se schimbă nimic!”. Reproduc integral textul acestei recenzii mai jos.
„ Nocturnă cu vampir. Opus 1 te poartă iniţial, cu gândul, la o poveste cu şi despre veşnicul mit vampiresc. Este o surpriză însă să descoperi mai mult o parodie a acestei informaţii eronate în care te poartă titlul prezentului roman. Stelian Tănase ne poartă paşii, de fapt, într-un thriller poliţist unde avem parte de o ironizare absolută a societăţii şi, mai ales, a justiţiei. În afara faptului că suntem duşi în eroare de propriile idei preconcepute, rămânem frapaţi şi de limbajul atipic cu care nu suntem obişnuiţi.
Mata ai anunţat tărăşenia!? S-a mirat procurorul cu un rânjet de Halloween.
Eu, să trăiţi! A răspuns Naum.
Cum s-a întâmplat!? Treceai pe la două noaptea întâmplător prin zonă şi ţi-ai încrucişat paşii cu un cadavru!?
Exact aşa!
Clar, Naum era suspect, se simţea onorat. Va fi verificat la dinţi, în cur, la subsuori, i se va cere să întoarcă buzunarele pe dos. Alt fraier Poliţist nu avea deocamdată. S-a văzut brusc încadrat de cei doi găligani, luat pe sus şi aruncat în dubă.
Limbajul atipic este repede umbrit de strălucirea personajului Naum. Un personaj şarmant, atât de real şi de potrivit în peisaj încât te laşi repede furat de ansamblul acţiunii. Doza de autoironie cu care se tratează frecvent te face inevitabil parte din poveste. Parcă, parcă începi să te recunoşti în unele momente. Emblemă a omului corect ce visează să schimbe lumea, Naum aduce cu sine şi ideea de renunţare, de abandon a faptelor eroice, complăcându-se într-o viaţă în afara “scenei” din primul moment în care realizează că eroismul nu poate fi implementat într-o lume plină de şacali.
Am pus degetul la tâmplă şi am început să meditez fotogenic, privindu-mă în oglindă. Şi ce găsesc!? Un fraier!!! Cearcăne, obraji neraşi, ceva chelie, un rid nou… Mi-am zis din suflet- Nasol moment, mişto colivă! Eşti o belea maximă!
Nocturnă cu vampir. Opus 1 are construcţia unei comedii negre umplută cu doze mari de dispreţ faţă de societate, justiţie şi colcăind de acţiunile de joasă speţă a celor ce deţin şi folosesc puterea în scopuri josnice, personale, coabitând cu injustiţia. Stelian Tănase îi atribuie lui Naum, pe de o parte, imaginea eroului ce a încercat să suprime nedreptatea, însă s-a lovit de un zid de răufăcători cu mai multă putere decât el. Pe de altă parte, este imaginea omului ce se menţine pe linia de plutire abuzând de autoironie şi făcând haz de necaz.
Rabla rânjea sub un felinar. Unul i-a mâzgălit parbrizul cu şlagărul “Spală-mă, baby!” Huooo! Noroc cu ploaia, facă-se voia Ta! A privit mulţumit cerul. Mâine machine va fi curată ca lacrima. Îl ştia pe cel cu scrisul- un vecin de la 7. Îi va plasa sub pneuri cuie de 12, mâine, acum se grăbea.
Se pare însă că soarta nu este dispusă în a-l lăsa pe Naum să zacă doar în lumina celor două slujbe mediocre de detectiv particular şi ziarist. Nu! Destinul i-a făurit, ca el, Naum, pe persoană fizică, să fie luat în vizor de un criminal în serie cu simţul umorului. Şi ca oricărui ventriloc cu oarece prestanţă, Naumtrebuie să fie cel ce găseşte victimele brutal ucise, el trebuie să negocieze cu dispeceriţa trimiterea unui echipaj de poliţie şi automat că tot el trebuie să fie şi suspectul principal. La toate astea se adaugă faima victimelor ce fac parte din crema societăţii şi au şi dosare doldora de ilegalităţi.
Naum a încercat respectuos să-i închidă un nasture la haină.
Ţi-o fi frig, sărmanul de tine! Cum e să mori tras în ţeapă, amice? O experienţă de neuitat! Este?… Ştiam eu! Mai tare ca un whisky cu trei cuburi de gheaţă. Domnu’ general, ai strâns averi nenumărate, eşti mare grangur. Inspiri teamă, i-ai cumpărat pe toţi. Ghinion, ai plecat în ceruri singurel. Nasol! Fără dame, fără bodigarzi, fără parale. La ce bun!?… Se numeşte deşertăciune, domnu’ general. Pe cine ai enervat aşa tare!? Ia zi? Cineva te urăşte de moarte dacă ţi-a făcut o figură atât de urâtă. Să mori tras în ţeapă e un mare privilegiu. Nu s-a mai acordat din Evul Mediu. Ţepeş să trăiască! Ia zi, cum este în Iad!? Mişto?… Bănuiam.
Noroc cu comisarul Arsene, imaginea omului legii care, deşi nu se prestează la a comite ilegalităţii în vertigiul funcţiei, poate închide ochii la acţiunile defăimătoare ale colegilor, văzându-şi liniştit de treabă, care-l mai salvează pe Naum dintr-un viitor după gratii. Însă nici el nu poate rămâne mult timp de o parte a baricadei încolţit fiind de şacali şi trebuind să stopeze rapid orice scurgere de informaţii, mai ales că, la nivel înalt, este un adevărat cerc de corupţie şi fiecare deţine date despre celălalt. Când victimele cad ca secerate într-un mod odios, iar singurul punct de legătură îl constituie dosarul fiecăruia cu muşamalizări, trafic de influenţă şi de ce nu, trafic de carne vie şi droguri, situaţia devine incendiară, mai ales pentru cei ce se simt vizaţi.
Ţeapa i-a intrat în cur nefericitului şi i-a ieşit prin ochiul stâng, scurs ca un albuş de ou. Picioarele lui Ticu Naum au luat-o razna fără să le comande. Noroc că, fiind frig, l-au lăsat genunchii. Curajos şi brav cum îl ştim.
Nocturnă cu vampir dă un alt aer istoriei lui Vlad Ţepeş şi mitului vampiresc. Asistăm la o punere în scenă a unei piese de teatru morbide şi reale ce vrea pe de o parte, să reînvie dreptatea sub emblema unei morţi demne nobilimii, pe de altă parte, suntem transformaţi în martori pasivi ai degradării atât sociale cât şi umane. Suntem frapaţi de adevărul din umbra ironiilor în timp ce încercăm să ne hotărâm ce e bine şi ce e rău.
Naum nu venise cu rabla tocmai ca să bea. Aşa ca a flanat sictirit pe bulevardul luminat exclusiv de ţigara lui. Medita ca fraierul la sufletul omului modern. Singur, cum îi şedea lui bine. Se întreba- Ce ţi-e omul!?… Gaura din covrig. Ce să fie!?…
A cui este mintea ce creionează scenele dramatice având ca personaj principal câte un protagonist corupt al înaltei societăţi? De ce a fost nominalizat ca mesager, Naum? Cum poate Arsene rezolva un caz în care, pe zi ce trece, el însuşi începe să alunece în post de victimă?
E unul priponit aici!
Ce face!?…
Mă fixează…
Să nu te deoache!
E destul de mort.
Tras în ţeapă, te pomeneşti!
Cum aţi ghicit!?
E o farsă!?
Nu. Aranjat bine. E ca-ntr-un film horror. Ucigaşul sigur e cinefil…
Vă invit să ieşiţi din zona voastră de comfort şi să păşiţi într-o altfel de poveste. O faţetă a prezentului cu nuanţe reînviate din Evul Mediu, eroi ce se suprapun cu răufăcători, un bine ce nu se mai delimitează clar de rău, totul asezonat cu autoironia omului ce a văzut destule dar nu a putut schimba nimic.
Rămăsese un tip de modă veche. Vintage, defazat. Lumea s-a schimbat – numai că n-a aflat. Şi nu mai sunt şanse.”
https://booknation.ro/recenzie-nocturna-cu-vampir-opus-1-de-stelian-tanase/
CITESTE sI DA MAI DEPARTE
DESKREPORTT