NUD ÎN OGLINDĂ

By 16 ianuarie 2018Litere & Comp.

IMG_9225

Scriu de mai mulți ani un roman de inspirație balzaciană. L-am intitulat ” NUD ÎN OGLINDĂ”. Ceva despre lumea colecționarilor, anticariatelor, artiștilor, licitațiilor, galeriilor. Aproape uitasem de manuscris – prins cu scrierea volumului doi din „Trilogia vampirului” ( volumul 1 a apărut la editura RAO la sfirșitul anului 2017 ). Duminică am fost la Muzeul Colecțiilor de arta să-mi clătesc ochiul. A fost o amiază perfectă. La întoarcerea acasă totul mi-a revenit în minte. Am căutat prin sertare și am găsit cele aproape 200 de pagini ale acestui roman aflat în manuscris. O mare poveste de iubire, firește. Vicisitudinile unei epoci. Exilul, trădările, fidelitatea pînă la moartea iubirii, pedeapsa, o epocă ticăloasă. „NUD IN OGLINDĂ” este o conversatie de seară despre ce este fals și ce este autentic. Este de asemenea o incursiune în tușe groase prin elita bucureșteană a ultimelor decenii.

Iată un scurt fragment.

„Deschizi umbrela. Biserica Sf Gheorghe îți apare în mijlocul unui maidan cu arbori prăfuiți și cîini vagabonzi. Se văd femei în negru aprinzînd lumînări pe fundalul unui pîlc de taxiuri galbene care reazemă un refugiu pentru autobuze hărtănite și murdare acoperite cu reclame. Dincolo de bulevard, peste drum, se profilează o înșiruire de băraci, ganguri, dughene, chioșcuri care-și zic laolaltă Lipscani. Traversezi printr-un pasaj subteran populat de drogați, homeleși și cerșetori. Cînd ai iar cerul deasupra capului, pe stînga vezi etajele unui magazin cu fațada imbrăcată în schele de unde auzi zumzet de voci. Pe dreapta, lași o stradelă care duce la uitatul han Kiriazi. Noaptea dacă te nimerești în zonă riști să cazi într-un canal saui să te loveasca unul cu ceva în cap si să citești la gazetă că ai decedat. Pe mîna stîngă mai incolo găsești o poartă masivă de fier căzută-n într-o rînă, mărginind un morman de cărămizi si moloz. Alături, un teren plin de gunoaie, tarabe, graffiti și zdrențe inșirate pe frînghii. Mergi cîțiva pași și tot pe mîna stînga se face ulița Zarafi, fosta cindva a cămătarilor greci și armeni. La sud ulița dă în alta, Gabroveni, dar numai dacă treci printr-un coridor îngust ce-și zice Pasajul francez, de unde ieși în strada Covaci. Aici demult se făcea comerț cu marfă de contrabandă adusă peste Dunare noaptea tocmai de la Istanbul. Pe laturile pasajului se gasesc cîteva maghernițe lipite una de alta, fără etaj, cu obloanele decolorate, aproape albe. Altadata forfoteau marchitanii, pe sub acele treașini ușor de atins cu degetele. Una dintre uși dă într-o prăvălie întunecoasă cu o tabla pe care scrie Anticariat Akim.

IMG_9274Gore Saizu a găsit puțin spațiu între rafturile întinse de-a lungul pereților. Se văd icoane, o presă de tipărit Boston, veselă din alpaca, trei masini de cusut Singer, tablouri intucate de vreme. Un radio dinainte de razboi, servicii de porțelan, toate incomplete, lămpi, un ghridon, un secretaire, 3 fotolii de grădină. Pe alocuri – varul coșcovit pe pereti. O fereastră îngustă dă-ntr-o curte rezemată de calcanele caselor vecine. O arcadă duce în încăperea din spate, unde Gore Saizu vede din prag un pat de fier, vopsit alb pesemne adus dintr-un spital de campanie. E acoperit cu o pătură albastră, cazonă. Se mai vede un primus pentru gătit, un scaun fără spătar, o masă improvizată dintr-un blat de lemn care e totodată scîndură de călcat. O ghivetă și vase spălate cu gura-n jos. Un dulap sasesc pictat încheia inventarul multimii de lucruri desperecheate. Si-a vîrit capul între umeri și a reușit să intre în acea prăvălie cu tavanul jos. L-a întîmpinat o doamna subțire cu pălărioară și un șal verde pe umeri care se potrivea perfect cu culoarea ochilor.

Ce poftiți !? i s-a adresat cu un surîs.

Avea o privire oarecum neatentă, dar poate că era numai o impresie. Parea că se gîndește la altceva deși privea spre vizitator cu multă atenție. Acesta tocmai îi cere o lămurire despre un samovar rusesc care lucea stins pe o poliță. Iese după tejghea să vadă despre ce este vorba. Străinul observă cît este de fragilă. Are ceva nordic, e aproape transparentă. Un păr roșu strins la ceafă și niste ochi mari, migdalați.

Este anticariatul dvs!? Vă întreb pentru aici o dată se vindeau foarfeci, lacăte, chei. Se vedea din stradă un tocilar lucrind. Era bătrînul domn Hans care meșterea.

IMG_9279Ah, nu! Era alături, la nr 4. Sunt aici de nu mai știu cînd.

Vizitatorul privește prin lumina slabă un covor sîngeriu și întreabă ce este.

Un Tabriz.

Și celălalt ?

Un Kelim fars.

Prețuri!?

Aveți eticheta pe fiecare piesă. Negociabil.

De unde provin !?

Se aduceau de la Istanbul. Pînă la C-ța pe mare, apoi pe uscat pînă la Cernavodă, și iar pe Dunăre.

Dda, si de la Giurgiu, călătoreau prin praful Bărăganului in caruțe cu coviltir. Dura o zi jumatate pînă se zăreau turnurile mănăstirii Văcărești…Mai intii se auzeau clopotele după dealuri.

Vă pricepeți, dle !?…

Saizu, Gore Saizu. Nu chiar, mă ocup de contemporani.

Da !? Și vă interesează cineva anume?

IMG_9220Numele de Adam Bruno vă spune ceva? Un pictor care s-a sinucis la Londra anul trecut.

A urmat o tăcere. Tenul ei din roz palid a devenit alb/vînăt.

De ce îl căutați la mine ? Nu vă fie cu supărare…

Aveți vreo pînză de-a lui ? O schiță, un desen…

Tot ce am, este expus…În cartier sunt multe prăvălii cu anticuri, încercați la Hanul cu tei…

Am fost.

Un tablou de Bruno dle nu găsiți într-o prăvălie modestă ca asta. Căutați în galeriile mari și scumpe.

Nu este un interogatoriu.

Nu sunteți de la Poliție…

Nu. Jur.

Să vă cred ?

IMG_9285Se vorbește despre artist abia după ce și-a luat zilele. Lumea a descoperit că avea geniu. Credeti în genii!? Ele există?

Chiar credeți că a făcut-o ? Nu e o înscenare?

Nu e mascarada, un fakenews.

Poate că traiește. A vrut să dispară. Ii plăcea să facă farse…

M-ar mira…Mai sperați ?

Dacă a murit, a fost moarte naturală?…

Asasinat. De ce nu !? Doamna Akim încerc să reconstitui perioada trăită de Adam Bruno la București. Inceputurile. Fac un doctorat, ma gindesc mai tirziu să scriu și o carte. Încă nu știu. Mă pasionează figura artistului. Martorii din vremea ceea au cam dispărut, presa nu scria nimic. În arhive nu am găsit mare lucru, deocamdată.

Și m-ați descoperit pe mine?…

Sunt de bunăcredință. Jur. Uneori am impresia că nici nu a existat.

De ce ați venit la mine dle Saizu !? Ași ieșit așa brusc din intuneric, cuma face un ucigas într-un gang. Mi-ați trecut pragul si îmi puneți întrebări despre Adam Bruno. E o întîmplare?

V-aș pofti vizavi la o cafea, dar nu vreau să par obraznic

Nu am cum să părăsesc magazinul.

Să revin la ora închiderii?

Gore Saizu îi întinde o carte de vizită.

IMG_9282Mă intereseaza orice este în legătură cu el. Cum a trăit, cine îi intra în atelier…

Oh, sunteți chiar periculos. Imi pare rău. Nu doresc să vorbesc despre…Este prea dureros. Nu știu nimic care -ar interesa deși i-am pozat un timp.

 

A doua zi Gore Saizu a trimis un buchet de liliac. Omagii! scria pe bilețel. La o săptămînă a trimis prin curier un plic doldora cu tăieturi din ziare. Conținea articole despre Adam Bruno din Scinteia, unde era înfierat pentru că se refugiase în Occident și taxat drept trădator, viperă, Iudă. Părăsise patria proletarilor și a truditori harnici de pe ogoare și se înhăitase cu explotatorii în schimbul a 30 de arginți, mai scria. Un trîntor, un profitor, un nimeni. Cam la o lună Gore Saizu intra din nou în prăvălia Akim Antichități. A scos din servietă copia xerox a unui dosar de arhivă. Aici era vorba despre ancheta și demascarea lui Adam Bruno. Fotografii alb/negru trase cu aparatul ascuns. Note defilaj. Adam Bruno & complicii într-o cantină studențească, judecați pentru vagabondaj, huliganism și comportament antisocial. Cert, erau sub influența propagandei burgheze, se ocupau cu muzica decadentă care excita josnic simțurile tinerilor. Grav era că se lăsaseră inspirați de anarhiștii din Mai 68, nota raportul Securității de evenimentele de la Praga, ii citeau pe Che Guevara si Mao. Ascultau Radio Europa liberă, instigau la nesupunere, purtau plete și bărbi. S-a rezolvat – a fost adus un frizer și vinovații de încălcare moralei pedepsiți exemplar. Au fost aduși îndată la normă, nr 3 pe tot capul, ziceai ca au ieșit ieri de la pușcărie. Fetelor li s-au tăiat fustițele cu foarfeca dar au scăpat fără să fie tunse chilug. Era interzis să porți blugi și au fost confiscați. Era o aservire față de Vestul putrefact și de toti acei capitalisti infecti, de apucaturilor lor vulgare. Cît despre Adam Bruno, a fost acuzat că imită servil burghezia cea dușmănoasă și picta decadent și cosmopolit, o arta pe care proletarul nu o intelegaa, ba chiar o condamna indignat. IMG_9212Vine revoluția, tovarăși! Bate la usa! Nu avem timp de prostii. Cîmpurile trebuie semănate, în furnale muncitorii obțin mari victorii – încheiat citatul din Scînteia. Publicul adus dintr-o fabrică în cantina studențească tropăia, scanda, huiduia, se indigna în fel și chip. I-ar fi sfîșiat pe studenți, dar ordinul nu a venit. Trebuiau numai sa faca zgomot si sa ii bage in sperieti. Publicul acela furios a fost trimis la pauza la bufet să-si umple stomacurile gratis cu crewursti si cico. La final, printre aplauze Adam Bruno a fost exmatriculat. Unii au zis să zica mersi că a scăpat ușor. Erau mai multe celule goale la Jilava pentru indivizi de teapa lui.

Sașa Akim s-a uitat peste ziare, n-a scos un cuvînt, a mulțumit. A promis că va citi acasă diseara. Locuia în prăvălia din Pasajul francez. Si-a amintit că becul de la lampă de pe noptiera se arsese, va trebui sa cumpere unul chiar azi.

 

Gore Saizu a reapărut abia după o lună. Întretimp ploile spalaseră cerul și albise cartierul. Sașa Akim – tot după tejghea. A acceptat să închidă o jumătate de ceas prăvălia. Vizavi se bea o cafea bună la un armean, Agop. S-au așezat sub copertină. Strada Covaci era plină de lume. Începea iar să plouă. A început să vorbească, de mirare, ea nu Gore Saizu. El a ascultat totul fără s-o întrerupă. S-a fi închis în ea și adio. Era gracilă, gata să se sfărîme în bucăți la o simplă adiere. A auzit-o șoptind intr-un tirziu.

Sunteti singurul care mă întreabă despre Adam Bruno după foarte mulți ani. Ultimul a fost un anchetator.

Puțini știu ce mare om a fost.

D-le Saizu nu cred că-mi faci vizite din curtoazie. Ce te aduce!?

IMG_9283Gore Saizu s-a aplecat, a scos din servietă un pachet strîns cu sfoară. L-a desfăcut încet.

Ce e cu scrisorile ? De unde le aveți ?

Dintr-o arhivă. Le-am descoperit întîmplător. Norocul.

Tacere peste masă. N-a mai reușit să vorbească, a lăcrimat, a pus mîinile în poală și a privit în gol. Părea că asculta țîrîitul ploii.
Ce vreți de la mine?

Să-mi vorbiți despre Adam Bruno. Vă cer prea mult?

Oh, da. Mi-e imposibil. Nu am făcut-o cu nimeni niciodată de cînd a plecat.

V-a părăsit…

De ce aș face-o acum? Aș tulbura tot…Este prea mult.

S-a ridicat, s-a îndepărtat prin mulțime. Gore Saizu a fugit după ea. A ajuns-o din urmă, a prins-o de braț. I-a înmînat pachetul cu scrisori.”

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

Spune-ți opinia, fă-te auzit!