O PIȚIPOANCĂ LA CASA EI

By 9 ianuarie 2018Graffiti

143…isi vede de interesul ei ca să parvină. Bucata aia de carne numită folcloric pițipoancă ( putem să îi zicem boarfă, parașută, curviștină, gagicuță, pussy, etc) începe modest într-o antecameră făcînd cafele pentru patronul ei. Un șef, afacerist, bancher, ministru, ambasador, general, senator, ce-o fi. Important e să fie marcant pe undeva. Ca să aibă cum să îi ridice pițipoancei standardul. Iși zice asistentă, secretară, dar este ce știm cu toții. Nuface doar cafele. Dovadă, în episodul doi o găsești negreșit răsturnată pe o canapea împărțind același destin ingrat cu șeful ei. Nasol moment, mișto colivă! Întîmplarea, în urma denunțului unei invidioase (amanta părăsită) ajunge la gazetă. Firește nevasta bagă divorț. Bref, pițipoanca se trezește peste noapte nevasta respectivului. Durează pînă cînd se încurcă cu șoferul și se ajunge iar la divorț. Așa e ea, lipsită de noroc ca toate fetele bune. Năravul nu are dezvăț și ei îi place tăvăleala.

Dar alte pițipoance nu sunt atît de norocoase. Prepară vagoane de cafele și tot nu rezolvă nimic. Trec dînd din guriță, de la unul la altul și nu se aleg cu nimic. Bietele, trag mult la rame ca să le iasă de o garsonieră, o poșetuță mai acătării, un taioraș elegant și chiar de un concediu într-o insulă grecească all inclusive într-un peisaj romantic, pe nisipul fierbinte al sudului. Sau – de ce nu – la Paris pe Sena să facă shopping, nu la buchiniști așa cum v-ați imaginat. Unele își schimbă năravul și moravul și chiar se cumințesc. Dar numai după ce ajung întreținute de lux. Atunci pretențiile se schimbă, afișează mari aere de cucoană pusă la ștaif, scoasă din cutie prin hoteluri 5 stele, pe la recepții, la reuniuni mondene, prin restaurante elitiste. Pe aici își plimbă pițipoanca rimelul, șuvițele și silicoanele. Pe naivi îi mai prostește cumva, dar unii s-au prins cum a fost confecționat șarmul ei kitsch. Cu pelicanol, bandă adezivă, sclipici.

Pfiu ce mai țăcăne din toacele alea de 12 cm, ce decolteuri pînă la buric afișează, ce buze umflate cu botox, ce gene false !!! A desfigurat-o un chirurg, dar ea e mîndră de noua ei înfățișare care a transformat o negricioasă din Colentina într-o blondă scandinavă cu năsucul fin și cosițe blonde, feciorelnice. Asta da viață, plină de neprevăzut.

Pițipocanca e simpatică de felul ei, trebuie să rîdă ușor dacă vrea să facă cît de cît o carieră. Bărbaților le place asta, să fii veselă, fată OK, de gașcă, ușurică. Să rîzi prompt la glumele lor nesărate. O pițipoancă tristă, morocănoasă, posacă este de neimaginat. Cum nici una urîțică nu ai cum să vezi. Trebuie să fie subțire, cu talia sus, poponețul așișderea, țîțele IMG_8451să împungă aerul cu sfîrcurile. Dacă pălăvrăgește puțin într-o limbă străină, fericita poate să treacă drept curvă de lux, spioancă sau escortă de barosanii. Adică o clasă mai sus decît pițipoanca. La stadiul ăsta ajung puține și durează și mai puțin, pentru că timpul dragilor trece fff repede.

Treapta cea mai de sus la care poate aspira o ex-pițipoancă este „femeia de carieră”, atunci cînd reușește în viață printr-un mariaj bun și un divorț și mai bun. Sunt și alte mijloace (nu le pomenesc din pudoare, oricum se cunosc). Ajunge să conducă propria ei afacere sau se cațără în politică. O vezi in Parlament sau chiar în Guvern. Cînd devine șefă într-o ierarhie, ex-cafegeoaica, felaționista, dama de consumație deghizată, camuflată, cu deprinderi cameleonice, se preface într-o ființă fantastică, jumătate iepure șchiop. Dar nu e fericită cum s-ar părea – motivul, trebuie să aibă grijă singură de ea și să răzbească, adică să dea din coate alături cu bărbații. Totuși pițipoanca indiferent de vîrstă caută un patron care s-o răsfețe, să îi facă mendrele. Are mereu nevoie de un patron care s-o protejeze nonstop.

Așa că tot mai bine e să rămîi toată viața simplă pițipoancă așa cum se intimpla în vremea fericită cînd era sufletul petrecerilor. Fata bună din popor, cu strungăreață. Parcă tot la cafele cu ibricul, cu ceștile, cu lingurița de zahăr era mai bine. Un zîmbet, o acadea, un vino-n-coa, o canapea ! Viata era mult mai simplă. Tot pițipoancă să fii pe lume asta!

STELIAN TĂNASE

CITESTE ȘI DĂ MAI DEPARTE !

Copyright DESKREPORT

Alătură-te discuției 4 opinii publicate

  • Puscas Petru Paul spune:

    Am putea face si un film ?
    Felicitari pt imaginatia de care putini dau dovada!

  • Liana Mânzat spune:

    Sau „pițiponc”, sic!
    Pițipoanca se dă pe ea, nu fură, nu plagiază, nu bagă mâna în bugetul statului, nici în buzunarul șefului, soțului, ea face ce știe mai bine, e femeie! Mult mai puternică, ingenioasă și perseverență decât un bărbat, oricare din toți…, într-o lume a bărbaților. Pițipoanca face o treabă, un serviciu absolut necesar intr-o lume care își merită pițipoancele și pițiponcii, și aceasta e de când lumea. Credeam că știm toți că „nimic nu-i nou sub soare”. Toate, toți au un „grăunte” de pițipoancă genetic, fiecare într-un fel sau altul se prostituează dar nu are curajul s-o facă „pe față” ca pițipoanca noastră din poveste, nu! Restul îi spun prostituției fizice, morale oricum, numai cum o cheamă NU!
    Aruncăm cu piatra uitând că orice compromis pentru un interes propriu tot prostituție se numește.
    Ar fi multe de comentat, mă limitez a mai spune că omul, prin natura sa este un soi de pițipoancă. Diferă nuanța, mediul, motivația fiind aceeași, să supraviețuiască și, dacă se poate, să o ducă bine.
    Am înțeles materialul, alții nu au ajuns să înțeleagă nimic din lumea asta.
    Socrate avea o pleiadă de „pițiponci, primind în schimb „aura” discipolului, tocmai pentru că au acceptat această funcție socială absolut necesară.

Spune-ți opinia, fă-te auzit!