Ieri, din cauza unor probleme tehnice, nu am postat nimic pe blog. A fost ca o zi binecuvîntată de vacanță. Am putut să mă gindesc și la alte lucruri, să corectez un nr. mai mare de pagini ca de obicei pe șpaltul unui roman care stă să apară la editura TREI, „Maestro”. Am reușit să corespondez cu traducătorii mei din Italia și Spania, să scriu mesaje email unor prieteni…etc.
Deși am multe necazuri, mai ales cu o televiziune unde sunt șef interimar și unde sunt agresat cît e ziua de lungă de diverși, am respirat totuși puțin mai liber în absența blogului. Am conversat ceva mai relaxat, presiunea timpului a fost mult mai mică. Să te dedici 2-4 ore blogului zi de zi, vreme de aproape trei ani, e un lucru deloc comod, un exercițiu de anduranță la care puțini rezistă. Așa că ieri, trebuie să recunosc, am avut o zi ceva mai bună nefiind înghesuit de urgențele blogului, de trafic, de comentarii, de găsirea unor teme pentru articole, de scris și postat, etc. Mă gîndesc ca pe viitor să repet experiența si să mai îmi ofer asemenea recreații care îți dau impresia de a fi un om cumva liber, fără servituți prea multe.
Lumea blogherilor este o lume fff specială. Îți dă impresia că ai mulți prieteni cînd de fapt ești singur cu tine și stai de vorbă doar cu fantomele tale care te vizitează din cînd și cînd să te ia la rost.
STELIAN TĂNASE