mosi obor 1M-am născut pe strada Avrig şi am copilărit în spatele halei Obor. Am stat pe str Popa Lazăr nr 5 . in faţa bisericii Sf Nicolae. Primii ani i-am petrecut in curtea acestei bisericii, care era largă, ţinea pină la stradă. Azi e ascunsă de un bloc. Casa de la nr 5 nu mai există, dar cea de la nr 3, da, şi este identică. Erau case vagon, de mahala, cu camere de închiriat de oameni nevoiaşi, muncitori, meşteri de la fabrica SET. (apoi Mecanică Fină, azi dispărută). Primele mele amintiri provin din lumea Tîrgului Moşilor din Obor. Era o lume extrem de vie, colorată, gălăgioasă, cu de toate. Am apucat ultimele trăsuri cu lipoveni pe capră, îşi ţineau echipajele pe strada Făinari. Am văzut căluşei, roata, motocicliştii rotindu-se la zidul morţii, ţiganii zlătari. Am văzut urşi cu belciug în nas, dansînd pe spinările unor mahalagii suferind de oase.etc. Bilciul, scamatori, acrobati, clowni, comercianţi mărunţi de sirop, gogoşi, vată de zahăr, bragă, îngheţată pe băţ. Acestea sunt primele mele imagini. Le datorez totul…Sunt foarte legat de acest loc. Mai trec uneori pe aici, cu, şi mai ales, fără treabă încercînd să retrăiesc ceva din acele zile.

obor 9Hala Obor a fost ridicată de Horia Creangă în anii 30 la marginea oraşului, unde se ţinea în fiecare an Târgul Moşilor. Hala şi-a trăit ultimele zile in anii 90. Aici au fost văzuţi Moby Dick, femeia cu barbă, omul cu trei capete, etc. La Târgul Moşilor – se ţinea în mai, de Ziua Morţilor – venea în sec XVlll Vodă să fie cunoscut şi temut de popor. Voia să fie văzut – pe vremea aceea nu exista radio, nu exista televiziune. Vodă trebuia să fie văzut ca prezenţă fizică. Venea înconjurat de un mare alai. Era o apariţie senzaţională, aceşti oameni de rînd ştiau că exista un domnitor, dar nu-l văzuseră niciodată, nu ştiau cum arată şi ce putere are. Era aproape unicul prilej, cu excepţia sărbătorilor de Paşti, cînd puteau să-l vadă. Domnitorii îşi construiau în Obor un cort în care trăgeau întotdeauna cu mult fast şi un turn din lemn, din care, de exemplu, domnitorul Nicolae Mavrogheni privea la oameni. Era prilej pentru Vodă să bată la tălpi negustorii necinstiţi, să-i pună la stâlpul infamiei, ca să poată fi văzuţi şi huliţi de toţi gură-cască ce-şi făceau de lucru la tîrg. Lumea îi vedea şi ştia pe cine să ocolească. Nu numai că se făceau de rîs, dar putea să dea faliment.

obor 10Calea Moşilor, care lega centrul oraşului de Târgul de Afară, era odinioară o cale a suferinţei. Pe aici erau aduşi osîndiţii care urmau să fie executaţi în faţa mulţimii la Tîrgul Moşilor. Toate execuţiile aveau loc aici, în Obor. Era un loc aglomerat, popular, iar domnitorul voia să dea execuţiilor răsunet, pentru luare-aminte. Osîndiţii erau aduşi cu nişte table de gât, unde le erau scrise sentinţele sau „Cine face ca mine ca mine să păţească!”. Bucureştenii se adunau de-o parte şi de alta, huiduiau sau plîngeau de mila osîndiţilor. Totuşi de cele mai multe ori erau plânşi, căci bucureşteanul e milos. Venea să vadă spectacolul, dar îi era milă. Exista şi un obicei care spunea că tînără femeie îl ia de bărbat pe condamnat putea să oprească execuţia.

mosi obor 2Mahalaua Oborului începea la Calea Moşilor, ţinea până la Biserica Sfânta Treime şi Iulia Haşdeu, care era Oborul vechi, şi ducea până la Gara de Est. In anii 50 Oborul mai păstra din datele lui de odinioară. De exemplu caii lipovenilor scopiţí care se refugiaseră de la Teatrul Naţional şi-şi găsiseră refugiul la Obor. Aici erau şi celebre saloane de dans, unde veneau tinerii la sfârşit de săptămână. Erau tineri de extracţie modestă, muncitori, soldaţi, tineri funcţionari, Oborul era plin de astfel de saloane. Şi părinţii mei s-au cunoscut la un astfel de salon, zis Ileana. Despre lumea care se învîrtea la Obor – era foarte amestecată, pitorească, un amestec de Orient şi Occident, de orăşeni şi ţărani, fiecare cu vorba lui, cu obiceiul lui, cu portul lui. Oborul şi negustorii lui au fost cea mai fierbinte parte a oraşului. Un comerţ mai viu ca aici nu se desfăşura nicăieri. De-a stînga şi de-a dreapta Căii Moşilor erau mii de prăvălii. Era cea mai sigură adresă dacă voiai să cumperi ceva mai ieftin decât în marile magazine.

ici m-a dus bunicul să văd monstrul, o balenă ( cum se chema ? Moby Dick? ) aflată în mare turneu mondial la începutul anilor 60. Cum de această atracţie a fost adusă dincoace de Cortina de Fier şi astăzi mă întreb. Era într-o iarnă grea, într-o duminică dimineaţă, am stat la coadă să vedem monstrul. Era o coadă uriaşă, de câteva sute de metri, cu oameni pe mai multe rânduri. Balena fusese tranşată, puteai să vezi capul, trupul, coada, întinse pe o uriaşă schelă orizontală. Era prezentată drept cea mai mare balenă care fusese pescuită vreodată. Dar toate astea există acum numai in amintire. Nu a mai rămas nimic. Lumea aceea a dispărut.

 

 

Alătură-te discuției 2 opinii publicate

  • Rodica Cretu spune:

    Da, balena! M-a dus si pe mine tatal meu. Nu-mi amintesc ce zi era, trebuie sa fi fost duminica; era singura zi libera din spatamana. Era expusa in zona parcului din stanga actualei primarii. Coada mare, intr-adevar. Si mult noroi. Tin minte ca m-au mirat bolturile cu care erau asamblate partile balenei. Era neagra si data cu o unsoare, ca de motor de masina. Familia mea tocmai se mutase din provincie intr-unul din blocurile noi de pe Stefan cel Mare. Mare lucru sa traiesti in capitala!

Spune-ți opinia, fă-te auzit!