PĂCATUL GREU DE A FI ROMÂN

IMG_2920Un amic greu încercat, ‘ telectual altfel, imi narează cu năduf și plin de haz o pățanie recentă. A predat unei edituri un manuscris si s-a prezentat după un timp sa discute ce și cum. Carte ff comercială, (e !), după cum îmi destăinuie. Acolo i s-a comunicat oficial că editura nu publică autori români!!!! Ca să vezi! Sunt banii editorului și publică ce vrea! E capitalism! i-am zis amicului. Povestea pe care ne-o aduceți e mișto, intră și în profilul editurii, dar autorii români, maestre, nu se vînd! Din păcate, a spus amicul, cu umorul lui valaho-miticist – Sunt român, nu mai am ce face! E și prea tîrziu să mă dau drept altcineva. Sunt deja născut, cu acte in regulă, român get-beget. Scriu în românește de o viață, nu pot să o iau înapoi acum spre pizda maică-mii! Poate aș avea șansa să mă nască altcineva, am o mătușă în America!

Amicul are umor, nimic de zis, e și sarcastic. Așadar ca român, trag eu o concluzie timidă, nu poți publica pe românește o carte, în țara numită România ! Se publică numai traduceri! Cititorul autohton cum vede un nume străin pe copertă, scoate firfiricile din buzunar și cumpără. De vină e cititorul, firește, nu editorul care e un patriot nedezmintit. Asta e logica!? îl întreb ca să-l stirnesc. Dar nu am mai scos nimic de la el, în afara cîtorva înjurături selecte de bodegă. Cum îi cam place alcoolul, mă întreb ce ar fi debitat dacă era măcar un pic ciupit.

Nu aud prima dată că scriitorii români nu mai au acces în editurile românești. Ar fi preferabil să-ți prezinți manuscrisul ca pe o traducere din engleză, germană sau franceză. Am un cunoscut care publică astfel romane polițiste. Editorul e un capitalist veros, dacă vinde mașini second-hand, pantofi sau cărți este tot aia. Vrea să scoată profit, să facă bani și habar nu are el de așa-zisa cultura română, de nevoia de a perpetua limba, de a avea o literatură română și după 1989. Poate că acestea vor dispărea, dar măcar să nu le grăbim sfirșitul. Dacă ai un muribund, îi aplici proceduri de salvare, nu îi grăbești sfirșitul. Pe editorul respectiv, și pe alții pe care îi cunosc destul de bine, îi doare in cot de toate astea. Ochii lor sunt ca niște ceasuri de kilometraj care măsoară teancurile de bani, nu kilometrii.

Ai multe păcate, i-am zis amicului, dar nu știam că mai ai unul, cel mai grav – să fii român în România și pe deasupra – scriitor, nefericitule! Ai nimerit prost și țara și epoca!

STELIAN TĂNASE

CITITI SI SERUITI

Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!