PALATUL MOGOȘOAIA AL LUI BRÂNCOVEANU

brancoveanu 1Palatul Mogoșoaia se află în imediata vecinătate a Bucureștiului, la circa 15 km de centrul orașului, în localitatea Mogoșoaia, județul Ilfov. Complexul, situat intr-un cadru natural pitoresc, pe malul Lacului Mogoșoaia, este cel mai bine păstrat dintre așezăminte brâncovenești și reprezinta unul dintre locurile cele mai căutate și atractive datorită patrimoniului architectural de mare valoare. Complexul cuprinde Palatul Mogoșoaia și curtea acestuia, turnul de veghe, casa de oaspeți, cuhnia (bucătăria), ghețăria, serele, cavoul familiei Bibescu și biserica „Sfântul Gheorghe”. A fost inaugurat la 20 septembrie 1702.

brancoveanu 2Numele de Mogoșoaia i se trage de la văduva boierului Mogoș pe ale cărui pământuri a fost construit. Nu se cunoaște data exactă a începerii construcției palatului, ci doar faptul ca Domnitorul Constantin Brâncoveanu a început să cumpere pământuri în acestă zonă prin 1681 cu intenția de a-și construi o reședință princiară. În 1688, Domnitorul ctitorește aici biserica „Sfântul Gheorghe” iar în 1692 deschide Podul Mogoșoaiei (Calea Victoriei de astăzi), stradă pavată cu trunchiuri de copaci, menită a-i asigura legătură între palatul domnesc, amplasat în apropierea Curții Vechi și moșia sa de la Mogoșoaia.

Construcția palatului a fost finalizată în toamna anului 1702 iar stilul, același ca al unui alt palat al domnitorului – Potlogi – este românesc renascentist sau brâncovenesc – stil care reprezintă o combinație de elemente venețiene cu elemente bizantine.

mogosoaia 1În Palatul Mogoșoaia apartamentele princiare se aflau la etaj, unde se ajungea pe o scară exterioară, ce urca din curte până la o terasă amplasată pe fațadă. La parter se aflau camerele servitorilor iar la subsol, pivnița, care era o încăpere largă și înaltă, acoperită de patru calote semisferice dispuse în jurul unui stâlp central. Fațada dinspre lac avea construită o logie cu trei arcade în stil venețian. Timp de un deceniu, Palatul a găzduit banchetele solemne de la curtea lui Con¬stantin Brâncoveanu şi nunţile bo¬iereşti ale vremii.

După moartea Domnitorului, în 1714, toată averea familiei a fost confiscată de otomani iar palatul a fost transformat în han. A fost răscumpărat de Domnitorul Ștefan Cantacuzino și a ajuns în posesia marelui ban Constantin Brâncoveanu, nepotul Domnitorului, rămând în posesia familiei până la începutul secolului al XIX-lea. După moartea lui Grigore Brâncoveanu, fiica adoptivă a acestuia, Zoe Mavrocordat, s-a căsătorit cu Domnitorul Gheorghe Bibescu, astfel, palatul trecând în familia Bibeștilor, după ce, mai bine de 120 de ani fusese în posesia Brâncovenilor. Palatul a fost renovat între 1860–1880, de către Nicolae Bibescu, întrucât suferise diferite distrugeri în timpul războiului ruso-turc și a Revoluției de la 1821. În această perioadă este construit și cavoul bibescu george valentinfamiliei Bibescu în parcul palatului. Cu toate renovările, Nicolae Bibescu nu a stat prea mult în palat, ci a construit, în apropiere, vila Elchingen (botezată după numele soției sale, Helene Ney d’Elchingen), unde s-a mutat împreună cu familia. Tot în această vilă vor locui și generațiile următoare de Bibești, în timp ce palatul va rămâne nelocuit, ajungând cu timpul o ruină.

În anul 1911, George-Valentin Bibescu cumpără domeniul de la verișoara lui, Marie-Nicole Darvari, care îl avea în proprietate la acel moment și îl oferă drept cadou de nuntă, soției sale, Martha, care în 1912 a început să îl renoveze. În timpul Primului Război Mondial, Prințesa Martha Bibescu a rămas în București, deși capitala și sudul României fuseseră ocupate de nemți, locuind în palat și ocupându-se de spitalul Reginei Maria.

Palatul a smogosoaiauferit distrugeri în urma războiului, astfel încât Martha Bibescu a început noi lucrări de renovare după anul 1920 și până în 1927, cheltuind o mare parte din avere și din banii strânși în urma vânzării cărților pe care le-a scris. Martha Bibescu a redat viață palatului după ce aproape 200 de ani fusese mai mult abandonat. Toată “lumea bună” se aduna în saloanele şi la dineurile date de prinţesa Bibescu. Constantin Argetoianu, unul dintre oaspeţii de seamă ai Mogoşoaiei, își amintea: „Minune pe dina¬fară, minune pe dină¬un¬tru, minune de jur-îm¬pre¬jur – minune de la tainica grădiniţă floren¬tină, în care merişorul creşte printre lespezi de piatră alături de tran¬dafirul frumos şi până la terasele înflorite, ce îşi scaldă treptele în apa la¬cului, pe oglinda căruia se lăfăie foile largi de nufăr. Totul e armonie în această operă. Prinţesa Martha, în sufletul că¬reia răsună atâtea coar¬de şi se zbat atâtea pa¬timi şi tradiţii, martha bibescu 2a ştiut să adune şi să împace a¬min¬tirea mai multor lumi şi să le aşeze în măreţia încăperilor atât de în¬gă¬duitoare”.

În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, aici aveau loc întâlnirile diplomaților aliați, iar pentru câteva luni, palatul a fost sediul legației elvețiene din România. După război, în 6 martie 1945, domeniul a fost naționalizat de guvernul comunist. Martha Bibescu a părăsit România în toamna lui 1945, obținând de la autorități promisiunea că palatul va fi declarat monument istoric. Însă în 1949 palatul a fost si el naționalizat, iar fiica Marthei, Valentina, și soțului ei, Dimitrie Ghika-Comănești, care locuiau în palat, au fost arestați. Palatul a fost devalizat, multe dintre obiectele de artă fiind furate sau distruse. Între 1952-1956 în Palat a fost amenajată o secţie de artă brâncovenească a Muzeului Național de Artă iar după cutremurul din 1977, clădirea a fost restaurată. Casa de oaspeţi a complexului a funcționat în perioada 1952-1981 ca și Casă a Scriitorilor.

După 1989, Palatul Mogoșoaia a devenit sediul Muzeului de Artă Brâncovenească. Astăzi, întregul complex funcționează ca un Centru cultural, fiind un punct de mare atracție, aici organizându-se numeroase evenimente culturale și artistice, expoziții, concerte și recitaluri dar și cursuri, seminarii sau conferințe.

CITESE SI DA MAI DEPARTE !
Copyright www.stelian-tanase.ro

Spune-ți opinia, fă-te auzit!